Fără stăpân a rămas
De vremuri ce au apus
Săpată, prea adânc săpată
O comoară.
Locu-i ascuns,
Greu de pătruns
Locu-i ferit,
Greu de găsit.
Destui ca el au mai fost
Să sape au încercat
Ca el au rătăcit
Prin locuri neurmate.
Locu-i ascuns
Greu de pătruns
Locu-i ferit
Greu de găsit.
Pietre rare-nchipuia
Deci fire safire să afle visa
Și potire aurii
Inele, brățări, chietori și clipsii.
Și sapă, sapă
Și sapă, sapă.
Istovit, doar o clipă se oprea
Odihnit, iarăși se apuca
Prietenii toți pe rând și-a pierdut
E singur și tăcut
Oricine îl știe îl crede smintit
Nebun nestăpânit.
Dar într-o zi, când
Fără să vrea
Aproape-n preajma sa
Locu-i de taină odată a găsit
Visul i s-a-mplinit.
Și se văzu de toți părăsit
Urât, îmbătrânit
Tot ce o viață întreagă a visat
Pe loc a îngropat.
Se simți
Împresurat
Mereu lăudat
Ce folos
Dacă-i bogat?
Cei ce l-au trădat
Prefăcuți..
Care folos
de s-ar fi întors?.
Ce folos
dacă aduni
Ură și minciuni?
Sensul versurilor
Piesa descrie căutarea obsesivă a unei comori și dezamăgirea finală a personajului. După o viață dedicată acestei căutări, el realizează că bogăția nu aduce fericire și că a pierdut lucruri mai importante, precum prietenia și respectul.