Da, timpul trece mai repede decât gândești
Și-orice-ți dorești e posibil, da’ nu și să-l oprești
E incredibil de ce povești te lovești de-a lungul unei vieți omenești
Mai ales pe plaiuri românești
Unde te umfli să nu pari mic
C-altfel ești luat de fraier când ești darnic
Luat de sclav când ești harnic
Te zbați zadarnic, da’ tot suferi amarnic
Și n-ai cum să răzbați că ești remunerat jalnic
Și-ajungi s-o arzi cu alții incorect pentru lei
Și-ajungi să te crezi și mai deștept decât ei
Sau ești un corporatist descurcăreț cu ținta
De-ai spălat pe șefuleț la funduleț cu limba.
Cineva are interesul să simți stresul
Cineva te instigă mereu, chiar și eu
Presupune, pe bune, că-i presiune pe lume
Pusă prin televiziune, condusă de sume nebune
Când rutina te macină ca pe feroase rugina
Când vina e mai grea ca un pietroi în Glina
Vezi că-n Scriptură-i lumină pură
Da’ dușmanul te fură că cică știe el o scurtătură
Și mulți sunt în ispită, da’ ezită
Până se vor trezi că nu mai e pic de nisip în clepsidră
Am căutat în frica de a fi singur
Tu poți să crezi ce vrei, da’ cel mai bine-i să știi sigur
Ne dau droguri care ne țin jos
Și normal că l-au discreditat pe Hristos că e periculos
Să nu poți cumpăra un credincios cu un bilet jegos
Și nu mai poți decât să-l judeci prejudicios
Semințe bune mor pe sol secetos
Semințe rele rezistă-n condiții grele – dureros
Și nu-ți rămâne decât să bagi și să scoți
Într-o lume de criminali și de hoți,
De canibali și roboți cu gheare mari și colți
Cu arme, bani și șorț, vezi Doamne, par Irozi,
Da’ oriunde la antipozi împart, tiranic, sorți
De-aia vă zic doar cu niște veste antiglonț
Am fi toți practic morți
Că nu există noțiunea de război temperat
Tocmai că nu moare cine l-a generat și etc.
Mulți trăiesc în frică, fiindcă
Banii-i prostesc și-i strică, îi schimbă grotesc ca pe Smeagol
Când sinceritatea-i considerată o boală gravă
Eu consider societatea actuală o sclavă
Eu zic că iubirea-i opusul controlului
Și singura șansă a poporului împotriva monopolului
Și-asta ar trebui să mă facă mai puternic
Da’ cu jegoșii tind să fiu la fel de nemernic
Mă duc în Iad zâmbitor, încrezător
Că-n viitor o să vă văd pe-acolo pe toți, băi bulangiilor!
Sensul versurilor
Piesa critică societatea modernă, corupția și controlul exercitat asupra oamenilor. În ciuda acestui tablou sumbru, artistul vede iubirea și unitatea ca fiind singura șansă de a depăși aceste obstacole, chiar dacă asta înseamnă să se confrunte cu iadul.