(Connect-R)
Refren:
Ce e adevăru’ când minciuna îi seamănă?
Nu știu să răspund da’ tu întreabă-mă,
Să păstrez ce iubesc sau să iau ce-mi doresc,
Că la final tot eu am să plătesc. (x2)
(Cedry2k)
I:
Despre ce c***t să cânt,
Când unu’ din 5 puști români merge la culcare flămând,
Când văd puradei cărând în cârcă butelii,
Și bătrâni duși la aziluri de propriii lor copii.
Poa’ să vină și ursu’, cum să mai fac pe mortu’,
Când văd atâtea divorțuri, aud atâtea a****,
Când văd cum muriți, subnutriți sau otrăviți,
Și nu contează pentru păgânii ăștia nenorociți.
Când văd mascați brutalizând nevinovați,
Mâncând de vii pe frați, fiindcă-s neintegrați,
Că oricât s-a zis de libertate și s-a scris,
E un vis de neatins, atât de ușor de ucis.
Ar tre’ să fiu mai optimist,
Iartă-mă că perspectiva de a-mi pierde țara mă face trist,
Iartă-mă că n-am dus vreo zdreanță pe refren,
Să uiți și tu 5 minute că trăiești în infern.
Muncește, rupe-ți glanda și creieru’ și cârca,
Toate, da’ umple-ți geanta, frigideru’ și burta.
Cheamă clanu’ și tarfele, scoate praful și trufele,
Bass din sub-woofere, restu’ poa’ să și sufere.
Jumate din ai mei sunt drogați dintr-a zecea,
Și jumate din drogați au probleme și cu legea,
Că-s unii sticleți nășoi ce-și găsesc natafleți,
Vorbesc ca voi și lovesc în băieți corecți ca noi,
Fraiere.
(Connect-R)
Refren:
Ce e adevăru’ când minciuna îi seamănă?
Nu știu să răspund da’ tu întreabă-mă,
Să păstrez ce iubesc sau să iau ce-mi doresc,
Că la final tot eu am să plătesc. (x2)
(Cedry2k)
II:
Ți-aș picta ceruri de vanilie pe plajele Braziliei,
Dar văd abatoare umane chiar în inima Siriei,
Aș scrie dume tari că știu să fac și glume dar,
Nu mai pot schița nici măcar un zâmbet amar.
Când văd abuzuri de tot felu’,
Sistemu’ îngroașă obrazu’ direct proporțional cu portofelu’,
RUPÂND cârca unui om uscat ca Ottonelu’,
A cărui primă odihnă reală se află la Bellu’.
De-aia e doliu în repertoriu și obligatoriu,
Să cad în derizoriu cu muzica de sanatoriu,
Atunci când văd cum vreun demnitar cu portofoliu,
Renunță la demnitate și-și păstrează orgoliu’.
Două simple chestii dragu’ meu escroc notoriu,
Iadu’ nu e provizoriu și nu există purgatoriu,
Așa că arată dragoste măcar pentru frați,
Că la judecată n-o să-ți permiți alți avocați.
Vorbesc de independență,
Da’-ntre libertate și libertinaj tu nu faci nicio diferență,
Că în aparență vezi esența,
Da’-n esență, frizezi demența frate, iartă-mi exigența.
Da’ când îți faci orice capriciu și te are viciu’,
Ce mai contează că nu stă nimeni pe tine cu biciu’,
Și toți copiii dau vina pe Illuminati,
Și le cam convine, că așa poa’ să-și justifice patimile,
Când îi văd ținuți pe locuri, distruși de droguri,
Împărțite chiar de gaboir pe la colțuri de blocuri,
‘Mi-amintesc de ce nu cred miliția omului,
Caut inhibiția somnului, aștept justiția Domnului,
Oare când?!
(Connect-R)
Refren:
Ce e adevăru’ când minciuna îi seamănă?
Nu știu să răspund da’ tu întreabă-mă,
Să păstrez ce iubesc sau să iau ce-mi doresc,
Că la final tot eu am să plătesc. (x4)
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra problemelor sociale din România și din lume, punând întrebări despre adevăr, minciună și alegerile dificile pe care oamenii trebuie să le facă. Versurile exprimă frustrare față de injustiție, sărăcie și corupție, dar și o dorință de a găsi speranță și dreptate.