În ziua cea de taină
Când noi ne-am împărțit,
Eu te-am trăit, haină!
Iar tu m-ai tot mințit.
În zorii zilei caste
Ce nopții au urmat,
Surâsul Giocondei
L-am regăsit în pat.
În jurul meu natura,
Mereu se-nfierbânta.
Când tu zâmbeai aievea
Și răul îmi cânta.
Eu de-aș fi fost Da Vinci,
Da Vinci de-aș fi eu.
Ție-ți pictam surâsul,
Surâsul cu ecou.
Dar nu-i nimic că-n viață,
O vorbă din popor
Spune că-nfrânt în ceață
Poți fi și-nvingător.
Sensul versurilor
Piesa descrie dezamăgirea profundă resimțită în urma unei trădări, comparând zâmbetul pierdut al persoanei iubite cu cel al Giocondei. În ciuda durerii, se întrezărește speranța și posibilitatea de a depăși momentul dificil.