O poveste de iubire nu moare niciodată
Mereu voi fi acolo s-o readuc la viață
Am strâns din pumni, lacrimile udă foaia
Amintirile-s o droaie, stau stinghere în ploaie
Că-ți port cu mândrie pe buze numele tău
Ascultă „Te iubesc” semnat sufletul meu
Astea au fost vorbele ale unui puștan
Care te-a iubit orbește chit c-a fost un golan
Ea era prințesa, el băiat de cartier
El fuma, iar ea îl trăgea-n piept
Băiatul trecuse prin diferite circumstanțe
Nu avea bani și nu mai avea speranțe
Dar simțeau că relația lor se stinge
Amândoi tăceau, nu-și puteau rosti cuvinte
Au lăsat de izbeliște tot ce-au făcut în doi
Apoi au plecat pe drumuri despicate amândoi.
Nu s-au luptat, nu au ținut flacăra aprinsă
Au fost lași, au lăsat iubirea să se stingă
Între cei doi se deosebea o diferență
El era pasător, ea era indiferentă
Acum e târziu, au rămas doar vorbele
Te iubesc, te ador, ce-au răpus și ele
Băiatul o iubea, dar fata îl respingea
Că n-a avut bani, asta l-a costat iubirea
Prima palmă la primul trandafir adus
Călcat în picioare, iubirea lor a apus
Ea voia roz bombon, el i-a adus roșu
Se ținea tare, el se pierdea ca prostu’
În final a plecat cu altul să-i fie mai bine
Golanul a rămas în cartier sfâșiat de sine
O poveste de iubire nu moare niciodată
Mereu voi fi acolo s-o readuc la viață
Sensul versurilor
Piesa descrie o poveste de dragoste tragică între un băiat sărac și o fată bogată. Diferențele sociale și lipsa de efort au dus la destrămarea relației, lăsând în urmă regret și suferință.