Cartier – Familia Mea

Familia mea e familia mea
Părinții mei, frații mei, lângă mine tot așa
O să fim despărțiți o vreme dar trece repede
Anii trec, știi bine, io nu vreau pastile
Decât să mă droghez mai bine beau o bere
Și ies pe afară să mă distrez, băi vere
Nu aprind un joint, pentru că nu fumez, că nu vreau
Că nu-mi place și că mă doare-n p*** de toate
Nu stau pe terasă, stau la mine acasă
Și beau dacă vreau ce vreau, când vreau
Familia mea nu s-a bazat pe stres
Mânca-mi-ai p*** de bulangiu pervers
Cu mine n-o scoți niciodată la capăt
Pentru că m-am născut și am crescut pe stradă.

Strofa 2, în familie pentru bani
Și am să rămân așa odată ce-am intrat în ea
Nu pot să mă las, m-am ridicat cât de cât
Și dacă vreau s-o dau, o dau, s-o dau.
Familia mea e tot ce am mai scump
Mama și tata m-au crescut cum au putut
Au făcut orice ca să-mi fie mie bine
Dar eu sunt prost și i-am supărat mereu fără rost
Au trecut prin toate doar pentru mine
Și au făcut tot ce-au putut să ne fie bine
Am fost plecat o vreme din țară, nu-i nimic
M-am întors dar știu c-o să fie greu fără ei, zic.

Ei au fost și vor fi mereu sufletul meu
Peste tot unde ajung o să mă gândesc la ei mereu
Și dacă o să fie să pic, mă ridic, nu-i nimic
O să o iau de la capăt, fără să spun nimic..
Asta este familia mea
Eu m-am născut și am crescut pe stradă, asta-i treaba mea
Nu are nicio treabă cu a ta
Băga-mi-aș p***, în tovărășia ta!!

Sensul versurilor

Piesa este o reflecție asupra importanței familiei și a influenței străzii în viața naratorului. Exprimă regret pentru supărările cauzate părinților și recunoaște sacrificiile făcute de aceștia. În ciuda greutăților, familia rămâne un pilon esențial.

Lasă un comentariu