Te-am ales dintre bărbați
Să mă iubești, nu să mă bați
Acum plâng seară de seară
Că am greșit și-a doua oară
Acum plâng seară de seară
Că am greșit și-a doua oară
Aici greșește femeia
Că judecă cu inima
Iar bărbatul când o simte
O înșeală și o minte.
Plătesc o lună de miere
Cu o viață de oțet
O viață plină de durere
Că m-ai mințit, n-ai fost corect.
De-aș avea și eu copii
Să am pentru cine trăi
Nu mi-ar mai păsa că vii
La ore așa târzii
Nu mi-ar mai păsa că vii
La ore așa târzii.
De câte ori îți este bine
Te debarasezi de mine
Ma bați apoi pleci din casă
Mă lași cu inima arsă.
Plătesc o lună de miere
Cu o viață de oțet
O viață plină de durere
Că m-ai mințit, n-ai fost corect.
Nu vii nopțile acasă
Și când vii ai chef de ceartă
Asta-i teatru-n, soțul meu
Mă cerți să nu te cert eu
Asta-i teatru-n, soțul meu
Mă cerți să nu te cert eu.
Aici greșește femeia
Că judecă cu inima
Iar bărbatul când o simte
O înșeală și o minte.
Plătesc o lună de miere
Cu o viață de oțet
O viață plină de durere
Că m-ai mințit, n-ai fost corect
Sensul versurilor
Piesa descrie suferința unei femei abuzate și înșelate de soțul ei. Ea regretă alegerile făcute și trăiește o viață plină de durere, simțind că plătește un preț prea mare pentru o relație toxică.