Carmen Șerban
Opriți răul din lume ce din nimic se naște.
Strofa 1:
Lacrimile-mi curg pe-obraz
Am un prieten la necaz, l-aș ajuta dar nu am cum
Obstacole îmi stau în drum
La cunoscuți am apelat, dar ei mai rău m-au încurcat
C-așa e lumea făcută, la necaz nu te ajută
Refren:
Am apelat la ai mei cunoscuți
Cărora cândva le-am dat bani mulți
Le-am cerut să-mi ajute prietenul
Iar ei mi-au răspuns c-un simplu NU
Refren 2:
Dar Dumnezeu e sus, nu doarme
Că eu când le-am dat plotoane x 2 Am crezut că au obraz
Și-or să mă ajute la necaz
Strofa 2:
Când m-am crezut de neînvins, necazurile m-au cuprins
Că soarta nu-ți cunoaște rangul, lovește ca bumerangul
Supărare, supărare, de tine nu mai am scăpare
Ești mai acră ca lămâia, te așezi pe om ca râia
Refren:
–//–––
Refren 2:
–//–––-
Refren 3:
Opriți răul din lume ce din nimic se naște
Opriți acest pericol ce pe la colț ne paste
Vreau să-mi alung tristețea, nu vreau să mai oftez
Viața un colț de rai, să mi-o imaginez
Strofa 3:
Ardă-vă focul dușmani, toată viața v-am dat bani
Acum vă rugați să mor, ca să nu-mi da-ți ajutor
Toți te caută din senin, când ai buzunarul plin
Este-o vorbă adevărată, ai bani, ai mamă și tată
Refren:–//––-
Refren 2:–//–––
Dar Dumnezeu e sus, nu doarme
Că eu când v-am dat plotoane x 2 Am crezut c-aveți obraz
Și-o să mă ajutați la necaz.
Refren 3:
–//–––– x 2
Sensul versurilor
Piesa exprimă dezamăgirea față de prietenii care nu oferă ajutor la nevoie, în ciuda ajutorului financiar oferit anterior. Se pune accent pe credința în Dumnezeu ca ultimă instanță de ajutor și pe dorința de a depăși tristețea și de a vedea viața într-o lumină mai bună.