Carmen Serban – Nu Mă Las de Tine

De ce doar privirea ta
E mereu, mereu senină?
De ce doar vorbele tale
Suferința mi-o alină?
De ce când mă pierd în vorbe
Tu știi să mă completezi?
Doar tu mă iubești cum sunt,
Doar tu pașii mi-i urmezi.
Zică lumea ce-o vrea,
Nu mă las de tine.
N-am să te las până mor,
Vreau să fii cu mine.
Nu te las și nu te las,
Fără mine în niciun caz.
Nu te las cât voi trăi,
Că doar eu te pot iubi.
De cine mi-e dor și sete,
ici nu-l văd, nici nu mă vede.
Plânge inimioara-n mine
Că nu mai dau și eu de bine.
Te iubesc, mânca-ți-aș gura,
Te iubesc cu două ore,
Te iubesc, mânca-ți-aș ochii,
Până am să mor.
Zică lumea ce-o vrea,
Nu mă las de tine.
N-am să te las până mor,
Vreau să fii cu mine.
Nu te las și nu te las,
Fără mine în niciun caz.
Nu te las cât voi trăi,
Că doar eu te pot iubi.
Eu te sărut, te-mbrățișez
Și de trecut mă îndepărtez.
Tu ești al meu, eu sunt a ta,
Tu ești toată viața mea.
Te iubesc la infinit
Și tu mă iubești pe mine.
Visele și viața mea
Vreau să le împart cu tine.
Zică lumea ce-o vrea,
Nu mă las de tine.
N-am să te las până mor,
Vreau să fii cu mine.
Nu te las și nu te las,
Fără mine în niciun caz.
Nu te las cât voi trăi,
Că doar eu te pot iubi.