Mândro, șapte inimi de-aș avea în mine,
Eu cu toate șapte te-aș iubi pe tine.
Pentru-altcineva nu ar fi loc în ele,
Doar tu ești comoara scumpă a vieții mele.
Dragoste curată și mare credință,
Eu port pentru tine în suflet, bădiță.
Nu pot prin cuvinte să-ți arăt iubirea;
Tu îmi ești norocul, tu-mi ești fericirea.
Refren:
Eu te-am închis în inima mea,
De la mine, de la mine, nu mai poți pleca.
Și nu mai știu cui să-i mulțumesc,
Că te am pe tine și că te iubesc.
Aș vrea să am aripi, să zbor într-o noapte,
Din cer să iau luna și stelele toate,
Flori din lumea întreagă cât e ea de mare,
Să ți le pun, mândro, în brațele tale.
Nu vreau de la tine stelele și luna.
Vreau din două inimi să facem doar una!
Pentru amândoi ea mereu să bată,
Unul fără altul să nu stăm vreodată.
Refren:
Eu te-am închis în inima mea,
De la mine, de la mine, nu mai poți pleca.
Și nu mai știu cui să-i mulțumesc,
Că te am pe tine și că te iubesc.
Tu ești ca o rază într-o dimineață,
Fără tine viața mea, nu ar mai fi viață.
Parcă pentru mine tu ai fost făcută,
Dulce e a ta gură, care mă sărută.
Și tu, mai bădiță, te-ai născut anume,
Să îmi fii pereche în această lume.
Inima mi-e-ntreagă și mi-e împlinită,
Tu ești jumătatea cea mai potrivită.
Refren:
Eu te-am închis în inima mea,
De la mine, de la mine, nu mai poți pleca.
Și nu mai știu cui să-i mulțumesc,
Că te am pe tine și că te iubesc.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dragoste profundă și devotament absolut față de persoana iubită. Vorbitorul își dorește să-și unească destinul cu cel al persoanei iubite, considerând-o esențială pentru fericirea sa.