I
Cât de mult ai tot merge,
Nici uitarea nu-ți șterge,
Cu mulțimea de pași,
Fuga ochilor lași
Și cât dor poți să lași
Într-o casă.
Adevar sau minciună
Le-am trăit împreună
Și oricât pe pământ
Ai umbla dus de vânt
Primul nostru cuvânt
Nu te lasă.
Refren:
Întoarce-te,
De dragul unei flori.
Întoarce-te,
Ca soarele în zori.
Întoarce-te,
Nu cred să-ți fi apus iubirea.
Întoarce-te,
Sub norii trecători.
Întoarce-te,
Mi-e teamă uneori.
Întoarce-te,
Și-n prag să-ți limpezești privirea.
II
Adevar sau minciună
Le-am trăit împreună
Și oricât pe pământ
Ai umbla dus de vânt
Primul nostru cuvânt
Nu te lasă.
Refren: x2
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința profundă ca o persoană dragă să se întoarcă. Vorbitorul își amintește de momentele trăite împreună și speră că iubirea nu s-a stins complet, implorând întoarcerea pentru a limpezi trecutul.