Am fost cafeaua ta, iubire,
După parfum tu m-ai ales,
Și după ce-am trăit cu tine,
Azi nimic nu mai are sens.
Mi-ai spus că o să ajung departe,
Dacă de mână te simți strâns,
Râdeam cu tine zi și noapte,
Iar astăzi mă înec în plâns.
Cofeina în inimă,
Oare cât o să mă țină?
Cofeina în iubire,
Lasă un strop și pentru mine.
Era și cald și frig deodată,
Dacă în brațe mă strângeai,
Părea o dragoste ciudată,
Dar tu atunci chiar mă iubeai.
Dar o poveste de iubire,
N-o să se stingă așa ușor,
Mai pune-mi o cafea și mâine,
Hai să pornim la drum din nou.
Cofeina în inimă,
Oare cât o să mă țină?
Cofeina în iubire,
Lasă un strop și pentru mine.
Cofeina în inimă,
Oare cât o să mă țină?
Cofeina în iubire,
Lasă un strop și pentru mine.
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație în care naratorul se simte ca o cafea, inițial dorită și apreciată, dar apoi lăsată deoparte. Metafora cafeinei sugerează o dependență și un efect temporar al iubirii, lăsând un gust amar și dorința de a reînnoda relația.