Vreau ca în toate zilele anului
în toate zilele vieții
din jumătate în jumătate de oră
din cinci în cinci minute
să-mi spui: Te iubesc.
Ascultându-te spunând: Te iubesc,
cred, pentru o clipă, că sunt iubit.
Dar în clipa de dinainte
și în clipa de după
cum să știu?
Vreau să-mi repeți până la epuizare
că mă iubești mă iubești mă iubești.
Altfel iubirea riscă să se evapore
iar atunci spunând: Te iubesc,
tu dezminți
și ștergi
iubirea ta pentru mine.
Pretind de la tine o permanentă comunicare.
Nu-ți cer altceva,
doar asta, însă tot mai mult și mai mult.
Vreau să fiu iubit prin și în cuvântul tău
și nici nu știu altă cale
de a recunoaște darul iubirii tale,
felul impecabil de a te ști iubit:
iubirea la rădăcina cuvântului
și în interiorul emisiei sale,
iubirea
țâșnind din limba națională,
iubirea
făcută sunet
vibrație spațială.
În clipa când nu îmi mai spui:
Te iubesc,
știu în mod inexorabil
că ai încetat să mă mai iubești
și că niciodată înainte nu m-ai iubit.
Dacă nu îmi spui de urgență și repetat
Te iubesciubesciubesciubesciubesc,
adevăr fulminant pe care tocmai l-ai inventat,
eu mă arunc în haos,
în această adunătură de obiecte de non-iubire.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o nevoie disperată de reasigurare constantă a iubirii prin cuvinte. Vorbitorul se simte nesigur și dependent de exprimarea verbală a afecțiunii, temându-se de pierderea iubirii în absența acesteia.