Mai vino, dragă, pe la mine!
Te rog, vino pe la mine!
Cu toate că la mine deloc nu-i bine, nu..
Tu știi, eu încă te aștept aici.
Eu nu-ți promit c-o să mă schimb,
Dar o să fac așa cum îți place.
Nu-mi rupe sufletul
Pentru o inimă lăsată în pace!
Nu! Nu se simte dragostea din plic!
Și dacă aș putea, te-aș mai ține un pic..
Tu ai iubit pe altcineva
Mi-a spus că el te iubea nebunește
Păcat de băiețaș, îți aducea fructe și flori
Dar tu aleseși pește! x2
N-am șaisprezece ani, dar pot fi supărat,
Îndrăgostit și supărat pot fi, dar nu pot fi,
În același timp, și sărac și bogat.
O să-mi găsesc o altă fată, alergică la diamante,
Și pentru care banii-s praf,
Și care m-ar iubi,
Chiar dacă ar avea o pereche de pantofi în dulap.
Nu! Nu se simte dragostea din plic!
Și dacă aș putea, te-aș mai ține un pic..
Tu ai iubit pe altcineva
Mi-a spus că el te iubea nebunește
Păcat de băiețaș, îți aducea fructe și flori
Dar tu aleseși pește! x2
Nu! Nu pot să uit dimineața în care erai plecată,
Dimineața în care eu la tine am strigat,
Atunci când am găsit pe pat cămașa necălcată.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dezamăgirea și resentimentele unui bărbat față de o femeie care a ales pe altcineva, în ciuda eforturilor și afecțiunii sale. El reflectă asupra pierderii și își exprimă dorința de a găsi pe cineva care să-l iubească pentru ceea ce este, nu pentru ceea ce are.