Tu, mamă, iartă-mă că am venit acasă beat
Îndrăgostit eram nespus, credeam că de-ți spun, eu nu-s bărbat
Tu iartă-mă pentru chemări, eu n-am să le spun pe nume
Tu singură le știi.
Și pentru ușile trântite, lăsate fără sticle în ele
Și pentru că nu ascultam de bune sau de rele
Pentru că mult prea rar ți-am spus că te iubesc
Pentru că eu nu înțelegeam cuvântul „îmbătrânesc”
Pentru că îmi părea ușor să tot cerșesc emoții de la tine, mamă.
Atâtea nopți, atât de multe nopți
Nelinistite, zbuciumate le-am făcut eu
Atâtea zile, atât de multe zile
Din cale luminată, în drum necunoscut.
Atâtea nopți, atât de multe nopți
Nelinistite, zbuciumate le-am făcut eu
Atâtea zile, atât de multe zile
Din cale luminată, în drum necunoscut
Sensul versurilor
Piesa este o confesiune sinceră către mamă, exprimând regretul pentru greșelile trecutului și pentru durerea cauzată. Vorbitorul își cere iertare pentru comportamentul său și recunoaște sacrificiile mamei sale.