Oceane pline de-amintiri
În care nu pot să respir
Fără tine mă sufoc și nu-mi e bine.
Când pașii mei plecând te lasă
Plângând și crezi că sunt
Mai rece ca o ploaie sedusă de vânt
N-o să mă vezi alergând
N-o să mă vezi cerșind iubire
Pentru că te voi purta în gând
Doar urmă de-amintire căutând
Iubirea ta din alt tărâm
Fiindcă mă pierd încet și sunt
Un simplu om ce-a crezut în tine
A crezut în tine, a crezut în tine.
Un simplu om ce-a crezut în tine.
Două lumi amestecate printre șoapte reci
De ce nu pleci, de ce rămâi
Oricum rămân a nimănui
Nu înțelegi că seci atâtea vise dacă pui
Punct la ce vrei să-mi spui.
Câte șanse ruinate, suflete îngenuncheate
Fără tine mă sufoc și nu-mi e bine
Am sperat la culmi înalte
Am țintit sus și am ajuns departe de tine
Ce-a fost a trecut, e aparte
Ce să simți nu se-nvață într-o carte
Am greșit și n-am cale prin fapte
Să repar ce-am stricat nu se poate
Dacă doi încă simt e dreptate
Când te simți rupt pe jumătate
Da-mi de toate, ia de toate
Să nu simți singurătate
De ce stăm suflete îngenuncheate
Eu nu cred în șanse ruinate
Cine spune că unde-s păcate
Nu-s șanse să fie iertate
Nu poate sunt sigur că tu într-o noapte
Îți vei aminti sentimente uitate.
Două lumi amestecate printre șoapte reci
De ce nu pleci, de ce rămâi
Oricum rămân a nimănui
Nu înțelegi că seci atâtea vise dacă pui
Punct la ce vrei să-mi spui (X2)
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și regretul unei despărțiri. Naratorul se simte sufocat fără persoana iubită și reflectă asupra șanselor pierdute și a amintirilor care îl bântuie.