Ochii tăi, plini de soare și vis,
Mâna ta, părul îmi mângâia.
Mi-amintesc, fără să mă gândesc,
Ca-n vis..
Povesteai, vorbe dulci îmi spuneai,
De-un prinț și de-un rege vorbeai.
Mi-amintesc, fără să mă gândesc,
Ca-n vis..
Într-o seară, mă alintai,
O poveste cum îmi spuneai
Și-n poală, tu mă țineai
Surâdeai..
Spune mama, unde te duci?
Mama, stai să mă asculți.
O, mama, îmbătrânești..
Unde ești?.
Au trecut, câți ani de-atunci
De când tu, îmi povesteai.
Anii trec, nu înțeleg,
Fără rost..
Părul tău s-a mai albit.
Mâna ta a îmbătrânit.
Ochii tăi sunt ca atunci,
Ca-n vis..
Spune mama, unde te duci?
Mama, stai să mă asculți
O, mama, îmbătrânești..
Unde ești?
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul și nostalgia pentru copilărie și pentru mama. Naratorul își amintește cu drag de momentele petrecute alături de ea și resimte trecerea timpului și îmbătrânirea mamei.