Cu ochiul drept privesc nauc spre Ursa Mare,
Strâng în mână un pahar și capul iar mă doare.
Pe etajer și-n stânga-i colivia goală.
Cei doi motani ai mei s-au stins de mult de boală.
Și spune-mi, nu uita, înainte de-a pleca,
De ce mi-ai spus adio, întâi de-a ne vedea?
Cu ochiul drept privesc nauc spre Ursa Mare,
Strâng în mână un pahar și capul iar mă doare.
Mi-e teamă că nu am să mai pot abține.
Împrumută-mi te rog, visele tale, până mâine.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de pierdere și singurătate, marcate de amintiri dureroase și o stare de melancolie profundă. Naratorul se confruntă cu absența și caută alinare în amintiri și vise.