Tată, nu te întrista!
Nu vreau să devii un amnezic!
Tată, nu vreau să te pierd!
Adună-ți puterile iar.
Tată, de-ai fi iarăși tu,
Ai duce pământul pe umeri.
Tată, dar nu uita
Că tu ne-ai adus până aici.
Amândoi de-acum vom fi
Doi prieteni buni.
Uită-te la mine!
Te vei vedea pe tine… pe tine.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă sprijinul și afecțiunea unui copil față de tatăl său, încurajându-l să-și recapete puterile. Relația lor evoluează într-o prietenie profundă, bazată pe înțelegere și admirație reciprocă. Mesajul central este despre speranță, putere și legătura indestructibilă dintre membrii familiei.