Cargo – Anarhia

Anarhia.
Noapte cruntă de beție, până-n zori de zi să fie.
Unde-i vodca și rachia ca să-nceapă anarhia în România.
Dependenții de sticlă se revoltă și strigă,
Libertatea instigă la demență sau frică.
Cea mai proastă barză de la ghetto-daci până-n prezent
Mi-a pus numele „Minune” și mi-a spus: „Fii atent!
Ești născut în Zodia Prunei, cei din prune-ajung în Parlament..”
Eu, să fiu cinstit, cum am auzit că sunt burete
Am dat pe loc cu capu’ în perete.
De-atunci ‘…’ tratamente: mă expun la „ultra” Violete,
Ca Terente fac pachete din bietele Violete.
Beția mă îneacă dar nu mă satură de sete..
Ma tem că nu pot acum să spun că mă interesează banii
Trag apa la budă după ei, ca Al Bundy
Vreau un strop și un pic
Sunt super ca un sonic
Ca Ramaru de platonic, dacă n-am sticlit nimic.
Logic! Sunt demolat. Pe spate cad
După un rând, atunci când setea mi-a dat „mat”
Exact acum, capul îmi ia foc, s-a defectat.
Ma simt ca Robocop: biet aparat bruiat!.
K. R. A. S. H. X mai underground ca Metrorex da.
Le dă peste cap andante ca să uite de necazurile curente.
Talente repetente dar independente,
Doar sticla ne desparte,
Suntem R. A. C. L. A. si Cargo de cealaltă parte.
Noapte neagră se lasă pe-afară, far’ de a trăda ca-n țara,
Vere-s ‘numero uno’ ca Nicu Vlad la haltere.
Străbat lumea-n lung și-n lat ca Marco Polo,
Doar beat pot să ajung ca „Gin” Morrison, dincolo..