Cu mintea-ntunecată, o dăm pe negative
Și îți dăm și ție, nepoate, dacă ne dai motive.
Îl țin pe Dumnezeu în suflet, că mă liniștește fizic,
Cum valurile mării îmi dau un refresh la psihic.
Între două nu te plouă, o vorbă de secole,
Dar nu ai o viață bună, cu o curvă lângă tine.
Orașu-i plin de curve, de hoți și barbugii,
Care se văd Becali, dacă au două hârtii.
Coaie, îți plac fustele mini și fetele în bikini,
Dar curva-și primește banii și dispare ca Houdini.
Îmi amintesc și-acum, cum, beam vin cu cana.
Goleam sticla după sticla și ne rupeam cu m********.
Fericit plecam de-acasă, o lăsam pe mama-n urmă.
Nu stăteam vreodată singur, dar nici n-o ardeam în turmă.
Amintiri din prima noapte pierdută pe afară.
Prima doză de Tuborg, primul fum dintr-o țigară.
Ne jucam de-a v-ați ascunselea de seara până în zori,
Trebuie să ții minte clipele astea, până o să mori.
Refren: x2.
Mama, săraca, m-a crescut cum a putut.
Voiam și eu să fiu ca ceilalți, dar nici nu ceream prea mult.
Am înțeles chiar de atunci că trăim vremuri grele,
Muncesc mult pentru un ban, deci nu o ard pe manele.
Toată lumea vrea acum să își părăsească țara,
Ei cred că la cules căpșuni, lasă-n spate povara.
Mame-și părăsesc copiii, ăștia crescuți de bunici,
Se întorc în țară curve, vrând să-i vadă pe-ăia mici.
Copii de bani gata apar din toate părțile,
Tu mergi iarna cu metrou-n timp ce ei fac cărțile.
Părțile.. sunt împărțite-n două arii.
2 curve și un pește, zi de zi printre canalii.
Și mai marii țării au rămas la fel,
Zi de zi-ți golesc contul, ultimul leu din portofel.
Refren x2
Am fost crescut de mic de mingi, mâncam semințe și bomboane.
Ne schimbam pe zi ce trece: HipHop în timpane!
Jucam fotbal până seara, obosiți și plini de colb,
În timp de pustii de acuma’ se prizau cu Special Gold.
Acum, în prezent, este mai bine,
Deși criza ne distruge, și pe mine, și pe tine.
Dar o viață nouă ne va aștepta pe toți,
Ne păstrăm nemurirea, să nu devenim roboți.
Îmi fumez inspirația, cum făceam și pan-acum,
Chiar dacă-n ochii multora sunt considerat nebun.
Cu pixul într-o mână, privind planta de cannabis,
Îmi ard rimele, îndreptându-mă spre paradis.
Pentru cei cu care umblam beat mangă,
Barman, schimbă butoiul, că aici e noapte albă!
Stateam vara-n fața scării, puneam versuri până-n noapte
Pe o placă de vinyl de 24 de karate.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra amintirilor din copilărie, contrastează cu realitățile dure ale vieții și critică aspecte ale societății contemporane. Vorbește despre dorința de a evada și de a găsi inspirație în mijlocul haosului.