Patru anişori sprâncene
Ochişori umbriţi de gene
Şi guriţa conturată
De un strat de ciocolată
Degetele curioase
Gata ca să tot descoase
Lucrurile de prin casă
Top în pat şi zdup sub masă.
Refren:
Nici o clipă de răgaz
Nu umbla la aragaz
Portocala nu-ţi mai place
Lasă prizele în pace
Nu cu pixul pe pereţi
Vai, tu faci cât cinci băieţi
Vai, tu faci cât cinci băieţi.
Patru anişori zburdalnici
Au nevoie de trei paznici
Ca să-nvete să se poarte
Asa cum scrie la carte
O carte de oameni mari
Care nu mai vor să ştie
De vremea când ei trăiau
În ţara copilăriei.
Refren:
Sensul versurilor
Piesa descrie energia debordantă și curiozitatea unui copil de patru ani, surprinzând năzdrăvăniile și nevoia constantă de supraveghere. Refrenul accentuează avertismentele părintești tipice, iar strofa finală reflectă nostalgia adulților pentru propria copilărie.