Cântecul ce-ades ți-l cânt
Când te-adorm în fapt de seară,
Puiule, e-un cântec sfânt,
Vechi și simplu de la țară.
Azi te-adorm cu dânsul eu,
Ieri el m-adormea pe mine,
Și-adormi pe tatăl meu
Când era copil ca tine.
Mama mi-l cânta și ea,
Și la viersul lui cel dulce,
Puiul ei se potolea
Și-o lăsa frumos să-l culce.
Mâine, când voi fi pământ,
Nu uita nici tu și zi-le,
Zi-le doina, cântec sfânt,
La copiii tăi, copile.
Sensul versurilor
Cântecul este o moștenire transmisă din generație în generație, un simbol al legăturii familiale și al iubirii parentale. Reprezintă un moment intim de adormire și o promisiune de a continua tradiția.