M-a pus dracu’ să mă-nsor
Ce mare dandană
Să-mi iau nevastă cu avere
O soba de odaie.
Refren: Durdur duru, durdur duru
Și-așa mică cum e ea
Durdur duru, durdur duru
E sobița mea.
În prima noapte ea n-a vrut
A zis că-i fac durere
Că-i stric sobița ce i-a dat
Maicuța ca avere.
A doua noapte, tot la fel
N-a scos măcar o vorbă
Dar eram tânăr și-aș fi vrut
Să bag un lemn în sobă.
A treia noapte-am încercat
Sobița era spartă
Cu multe luni-naintea mea
Băgase altu-o cioată.
Vecinii mei sunt vecini buni
Nu scot măcar o vorbă
Mai vin și ei din când în când
Să bage-un lemn în sobă.
Acum sobița s-a lărgit
Încăp lemne mai multe
Noroc că-s ghizi la BTT
Și vin să mă ajute.
Sensul versurilor
Cântecul prezintă, într-o manieră umoristică, un bărbat care se căsătorește pentru avere, dar descoperă că soția sa nu este fidelă. Metafora "sobiței" reprezintă soția, iar "lemnele" reprezintă actele de infidelitate.
