1. Frumoasă-i luna-n amurgul serii,
Și noaptea ce te-ndeamnă s-o privești,
Dar grele-s clipele durerii
Atunci când tu adio-mi șoptești.
R: Îmi pare rău, iubirea mea
De tot ce-a fost și va urma,
De trupul meu și dragostea
Ce ți le-am dăruit cândva.
2. Ai dispărut ca barca-n largul mării,
De mine ai fugit și m-ai uitat,
Eu nu te-am dat nicicând uitării
Și te iubesc cum te iubeam altădat’.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul profund și durerea cauzate de o despărțire. Naratorul își exprimă părerea de rău pentru tot ce a fost și va urma, amintindu-și cu tristețe de iubirea pierdută și de momentele dăruite.