Bate ploaia-n umbreluță
Nici nu mă gândesc s-o las.
– Doar două picuri, Lenuță,
Și mă duc, drag copilaș!.
Roșie mă fac îndată,
Roșie de supărată!
Ce-s naivă să o las?
Deja am picuri pe nas!.
Ea văzând că-i refuzată,
A rugat vântul să bată.
Mi-a pus picuri, făcând haz,
Pe codițe și obraz.
Umbreluța-i răsucită
Eu sunt tare necăjită.
Ploaia, grozav m-a udat
Și umbrela mi-a stricat!
Sensul versurilor
O fetiță se luptă cu o ploaie jucăușă care încearcă să o ude, stricându-i umbrela. Este o poveste despre inocența copilăriei și interacțiunea amuzantă cu elementele naturii.