Camuflaj – Ce Se Întâmplă Cu Noi

Strofa I.
Mii de lacrimi de la suflete pierdute,
Mii de speranțe în alcool înecate,
Milioane de copii plângând pe străzi, de foame,
Abandonați de-a lor mame.
Vezi durerile pe ei, rupe zâmbetele,
Parcă trăiesc filele rupte dintr-o carte.
Nimeni nu-i vede (hei), nimeni n-aude ale lor strigate,
Nimeni, da’ nimeni n-aude a lor strigate.
Ce se întâmplă cu noi, mă întreb,
Oare cine știe unde o să ajungem?
Ura ne împinge să facem ce nu vrem,
Sufocați de sărăcie răsuflarea nu o cerem.
Nu mai răzbim să trăim, decât dacă lovim,
Nu vrem toți să ne prăbușim.
Loviți de destin vrem să găsim,
Stropul de alinare, să stăm liniștiți sub raza de soare.

Refren (2x).
Ce se întâmplă cu noi,
Spune-ne Doamne, ce se întâmplă cu noi,
Când frați între frați își declară război.
Doamne spune-ne, spune-ne, spune-ne,
De ce peste noi cad acum blestemele.
Spune-ne, hai spune-ne ce se întâmplă cu noi,
Ce se întâmplă cu noi,
Ce se întâmplă cu mine,
Ce se întâmplă cu voi,
Ce se întâmplă cu tine.

Strofa a II-a.
Alcoolic fără bani, un tată își lovește,
Copilul fără milă, uitat că îl iubește.
Fiice învinse de neajuns lovite,
Vor să evite, deci învață să profite.
Copil abandonat, lovit de tot ce înseamnă greu,
Fără o mamă să îi spună la mulți ani, băiatul meu.
Prea multe duele, oferă destinele și gradele pe umeri, nu schimbă nimic, nene.
Aș vrea să uit de tot, să fiu iar în brațele
Mamei care îmi spunea: ai un suflet, copile!
Am un suflet, mamă, dar cât oare mai rezistă,
Înecat de lacrimi în viața asta tristă.

Refren (2x).
Spune-ne Doamne ce se întâmplă cu noi,
Când frați între frați își declară război.
Doamne spune-ne, spune-ne, spune-ne,
De ce peste noi cad acum blestemele