Tu… colecționara a cântecelor…
Da-mi motive ca să trăiesc…
Tu… stăpâna visurilor mele…
Rămâi în ele…
Și fă-mă să simt…
Și așa… în al tău mister să pot descoperi
Sentimentul etern…
Tu… cu luna în păr
Din locul în care se naște
Motivul, rațiunea mea de a trăi…
(Ref.)
Doar tu… vreau să fii numai tu
Nebunia, liniștea și delirul meu…
Busola și drumul meu…
Doar tu… vreau să fii numai tu
În mâinile tale îmi pun destinul,
Pentru că trăiesc pentru a sta mereu lângă tine, dragostea mea…
Tu… colecționara a cântecelor…
Mii de emoții… sunt pentru tine…
Tu… ceea ce am visat mereu
Rămâi în viața mea,
Și fă-mă să simt…
Și așa… să transformăm magia,
Într-o respirație a sufletului…
Tu… cu luna în păr
Din locul în care se naște
Motivul, rațiunea mea de a trăi…
(Ref.)
Doar tu… vreau să fii numai tu
Nebunia, liniștea și delirul meu…
Busola și drumul meu…
Doar tu… vreau să fii numai tu
În mâinile tale îmi pun destinul,
Pentru că trăiesc pentru a sta mereu lângă tine…
Nu mai există loc în inima mea…
Ai umplut fiecare colțișor…
Cu timpul, pentru tine inima mea simte sentimente diferite…
(Ref.)
Doar tu… vreau să fii numai tu
Nebunia, liniștea și delirul meu…
Busola și drumul meu…
Doar tu… vreau să fii numai tu
În mâinile tale îmi pun destinul,
Pentru că trăiesc pentru a sta mereu lângă tine, dragostea mea…
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o dragoste profundă și devotament față de o persoană considerată esențială pentru existența naratorului. Aceasta este văzută ca stăpâna visurilor și motivul de a trăi, iar naratorul își pune destinul în mâinile ei, dedicându-și viața acestei iubiri.