E două noaptea și un sfert.
Eu tot te aștept, pe un peron sinistru și plin de jeg.
Scot o țigară din pachet, mă uit în jurul meu, sec.
Gânduri mă apasă. Picătura chinezească îmi răsună în cască.
Frigul mă cuprinde, foamea și tristețea sunt cele ce mă vinde.
Nimic nu mă mai poate surprinde, nici lumina nopții pierdută printre nori.
Mi se zbate un ochi, e de bine sau de rău, asta o știe doar Dumnezeu.
Și m-am săturat să aștept, un câine latră, e singurul efect.
Acum plec, las în urma mea lacrimi și un singur vers.
Plec, poate în armonie voi găsi un sens.
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentele de așteptare și deznădejde ale unei persoane care se află într-un loc dezolant, confruntată cu gânduri apăsătoare și tristețe. Hotărârea de a pleca simbolizează căutarea unui sens și a unei armonii pierdute.