Cabron – Prin Ochii Mei

Prin ochii alor mei sau prin ochii mei,
Sunt atâtea pe care nu le observi că nu vrei.
Sunt atâtea catalogate, etichetate greșit,
De tine, care ai uitat de unde ai venit.
Pe străzi nu prea mai e combinație mare,
Că altu’ moare, altu’ se duce la închisoare.
Scările jegoase, dureri de oase,
Cauzate de vântu’ care intră pe sub ușă în case.
Pictată în gri, lumea nu va mai zâmbi,
Va fi tristă o bucată de timp și va muri.
Prin ochii mei văd suferința alor mei,
Când pe ultimu’ drum se duc atâția semi-zei.
Fără temei apar motive de ce nu e bine,
De la guvernul unei țări ce nu îi pasă de mine.
Recunosc, nu mai sunt patriot, am fost,
Și în caz de război să nu mă luați că n-are niciun rost!
Hai, privește-n ochii mei
Și-o să poți vedea în ei
Tot ce am trăit, tot ce am simțit,
Tot ce am trăit.
Hai, privește-n ochii mei
Și-o să poți vedea în ei
Tot ce am simțit, tot ce am trăit,
Tot ce am trăit.
N-am nevoie de nimeni,
Am nevoie de mine,
Am nevoie de un creion, de-o foaie să fac rime.
Sistemu’ încă nu-mi asigură ziua de mâine,
Vrea să mă sfâșie-n două la fel ca un câine.
Vrea să-mi ia rolul de actor în filmul despre viața mea,
În viața mea doar Dumnezeu face regia.
Domnule președinte, tu n-ai decât România,
Eu am familia, frăția, rasa, omenia.
Nu mă retrag, n-o să cad și nu o să tac,
Plec la atac cu sânge latin și geto-dac.
Că viața merge înainte, asta nu-i glumă,
Vreau să devin părinte, să duc viața bună.
O să închei, privește prin ochii alor mei
Și încetează să privești numai prin ochii tăi.
Dacă greșești, o să-ți dau câte o palmă peste cap,
Viața mi-a împărțit sufletul în înger și drac.