Cabron:
Te rog, nu mai plânge.
Cred că te înțeleg perfect
Și-mi ajunge.
Chiar dacă greșesc, chiar dacă lipsesc
Să nu uiți că sunt acolo cu gândul
Și nu glumesc!
Sunt zile în care nu trec pe-acasă,
Fiindcă petrec.
Dacă sunt beat și mă suni,
Îți închid direct,
Dar ai fost cu mine,
Cu mine ai tras mereu
Și-aici nu mă refer la bine,
Mă refer la greu.
Vreau o familie cu tine,
Vreau să-mbătrânesc
Și să îmi cresc copilul pe care îl doresc.
Nu știu dacă-o să reușesc,
Dar câte-odată
Rămân zâmbind,
Gândindu-mă că vreodată
O să fie chiar așa,
Noi doi..
Tu și eu familia la care mă gândesc mereu.
Trebuie să accepți, lumea e dementă
Și tre’ să alerg, să-ți ofer o viață decentă.
Melanie:
Tu și eu,
Împreună mereu..
Vom trece peste greu
Vreau să rămâi numai al meu..
Melanie:
Îmi amintesc când îmi spuneai
Că fără mine viața n-are sens
Nu pot! Nu pot!
Nu vreau să mă gândesc,
Că aș putea pierde
Sufletul tău..
Cabron:
Alerg să-ți ofer o viață decentă..
Melanie:
Tu și eu,
Împreună mereu..
Vom trece peste greu
Vreau să rămâi numai al meu..
Melanie:
Așteptare..
Ma doare..
Prea tare..
Dar oare ne vom revedea curând?
Trec zilele.
Orele..
Secundele..
Singurătatea mă apasă și plâng..
Melanie:
Tu și eu,
Împreună mereu..
Vom trece peste greu
Vreau să rămâi numai al meu..
Melanie:
Tu și eu,
Împreună mereu..
Vom trece peste greu
Vreau să rămâi numai al meu..
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de a construi un viitor împreună, depășind greutățile vieții. Ambii artiști își exprimă dragostea și devotamentul, dar și teama de a pierde legătura și dorul de a fi împreună.