Cabron:
Plâng, plâng de dor.
Și când închid ochii
Mă visez cu tine în dormitor, pe covor.
Lângă tine trec peste orice ușor,
lângă tine mă gândesc mai mult la viitor.
Acasa-i cald. Nu…
Aici nu-i chiar un vis.
Mi-au promis că o să scap
Atunci când m-au închis.
Mă enervez când văd că timpu’ trece
Și că a trecut o lună, două, trei, zece.
Ceva nu merge bine.
Apel peste apel…
Am ghinion sau avocatu’ nu-i așa fidel?
Dar n-am timp acum să vorbesc despre el,
mai bine spune-mi
Ce mai fac băieții din cartier?
Sunt bine toți?
Mi-e dor de o terasă,
de frații cu care o ardeam
până dimineața.
Mi-e dor de casă, dar ăștia nu mă lasă,
nu mă lasă ca să mă-ntorc acasă.
Nico:
R: Trece greu și nu-mi e bine,
plâng și îmi e dor de tine.
Viața nu e ca-n filme,
trece greu și nu-mi e bine,
plâng și îmi e dor de tine.
Viața nu e ca-n filme.
Puya:
Asta-mi e soarta,
trebuie să o accept.
Mă gândesc acasă
și aștept, aștept, aștept, aștept
să vii la vorbitor iară.
30 de minute prea repede zboară.
Mama îmi scrie ceva,
tu îmi spui că minte.
Frati-miu’ m-a uitat,
nu mi-a scris două cuvinte.
Spune-i că nu vreau pachete sau cartele,
vreau doar să vină să vorbim.
Am o mare durere,
că aud, văd,
dar nu pot face nimic.
Judecătoru’ prea aspru m-a pedepsit,
acum sunt aici,
timpu’ s-a oprit în loc.
Gardienii mă stresează,
cred că o să iau foc.
Mai pune câteva cartușe și ceva ness
și ce treabă ai de nu-mi scrii așa de des?
Hai că te las, tu să ai grijă de tine,
că muiștii ăștia au avut mare grijă de mine.
Nico:
R: Trece greu și nu-mi e bine,
plâng și îmi e dor de tine.
Viața nu e ca-n filme,
trece greu și nu-mi e bine,
plâng și îmi e dor de tine.
Viața nu e ca-n filme.
Cabron:
Nimeni nu poate să mă facă să te uit,
chiar dacă sunt departe.
O să vin și o să-ți treacă
tot ce-ți fac, fac, fac,
îți e pe plac, plac, plac.
Am așteptat tat, tat, tat
să mă întorc… (tat, tat, taat)
Nico:
R: Trece greu și nu-mi e bine,
plâng și îmi e dor de tine.
Viața nu e ca-n filme,
trece greu și nu-mi e bine,
plâng și îmi e dor de tine.
Viața nu e ca-n filme.
R: Trece greu și nu-mi e bine,
plâng și îmi e dor de tine.
Viața nu e ca-n filme,
trece greu și nu-mi e bine,
plâng și îmi e dor de tine.
Viața nu e ca-n filme.
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentele de dor și regret ale unor persoane aflate în închisoare. Ei tânjesc după libertate, familie și viața de dinainte, realizând că realitatea este dură și diferită de idealurile prezentate în filme.