C. O. D – Pe Urmele Unui Cadavru (Ziua VI)

Șase treizeci, deja nu mai pot să dorm
Mă îmbrac și iau tot cu mine ca un faraon
Zbor la secție, nici nu zic bine „prezent”
Caz urgent, deci nu pleci fără armament
Înțeles. Ce noroc că n-am băut ieri noapte
Șefu, câte gloanțe să iau? Le iei pe toate
Nu-ți uita haina, pune-ți cuțitul la gleznă, baterii noi la lanternă, știi că și pe zi e beznă
Îmbarcarea, pornim, pălăria pe ochi
De vezi chestii suspecte, din priviri sorbi
Trec ore, capcaunule, ai sesizat ceva?
Nimic, doar un sunet ce vine de undeva
Și-acum spui? Eu n-am auzit nimic
Mergi încet în față totuși, vreau să verific
Instinctul mă conduce până la portul din est
Coborâm. Nu știam că azi s-a anunțat protest
Mulțimea-i agitată de parcă a intrat în sevraj
„Găsești ceva, nu mă suni, îmi dai mesaj”
Da din cap în semn că da și capcaunul pleacă
Uitându-și țigările, el nu face asta niciodată
În fine, n-am timp de filme sau alte întrebări
Stai, doi tipi cară niște cutii pe scări
Mă împiedic de un cuțit scăldat în sânge
Vad o fetiță care plânge, proba asta nu ajunge
După ei, plec, în același timp îi dau mesaj
E urgent, ne întâlnim la primul pasaj
Minutele trec ca fulgerul, capcaunul nicăieri
Paznicii de la intrare joacă table pe beri
Deja-s pe teritoriu inamic, începe nebunia
Aștept cu nerăbdare să le crească alcoolemia
Până un mesaj din boxe îmi dă curs la plan
Toți paznicii sunt rugați să vină la căpitan
Coincidență de moment, intru pe prima navă
Situația mă pune într-o lumină opacă
Reușesc să fur o rangă și fug cât mă țin călcâiele
În camera de comandă unde se trag fraiele
Iau un glonț și-l arunc spre ieșire ca momeală
Nu pot risca să fiu văzut, iese din socoteală
Rapid desfac la întâmplare o cutie
Exact cum am crezut, trafic de carne vie
Tre’ să raportez ce am aflat la secție imediat
Mă duc spre ieșire dar nava a plecat
La dracu! Scot telefonul, apel vocal pierdut
Aici capcaunul, suspectul a fost văzut
Sunt pe culme, apropo vaporul a plecat
M-am deghizat ca bucătar, ne vedem neapărat
În restaurant acum de comenzi sunt sufocat
Fa cumva și vino la mine. Terminat
Știam că mă pot baza pe el, bine lucrat
Bag amortizoru, primul chelner împușcat
Scap de cadavru în timp ce-mi pun hainele lui
A fost ușor, mi s-au deschis căile norocului
Pe drum mă strigă un om la costum, nervos
„Ce cauți aici? Du-te-n restaurant.”
Las capu’ jos și plec rapid, intru, omul meu mă aștepta
„Am găsit amprente, camera 22, aici poza
El e, tipul la costum. Tu aici ramai
Nu da nimic de bănuit, mă duc după urma lui
Dacă ripostează o să fiu nevoit să trag,
De data asta sigur îl prindem, șah mat
Ai grijă ca oamenii să scape de pe epava
Plec la 22 în timp ce pun glonț pe țeavă
E aproape miezul nopții, unii s-au culcat
Drum liber, ajung în fața ușii, am intrat
Nimeni în încăpere, ah ce șansă am irosit
Sau s-a prins de mișcare și m-a mirosit
Panica-mi cântă în tâmple, tre’ cumva să scap
Sar în gura de ventilație, matul devine pat
Însă intră matolit, norocul nu m-a părăsit
Îi înfig țeava în tâmplă, nu mișca sau s-a sfârșit
Deodată aud în spate un pistol descărcat
Simt gust de sânge, capcaunule tu erai de fapt?

Sensul versurilor

Un detectiv sub acoperire investighează un caz de trafic de persoane, infiltrându-se într-o rețea criminală periculoasă. Pe parcursul investigației, el se confruntă cu obstacole, pericole și trădări, culminând cu o confruntare neașteptată.

Lasă un comentariu