(Dacă cineva ştie cuvintele pe care eu nu le-am înţeles, rog să modifice oricând).
Şase treizeci deja nu mai pot să dorm
Mă îmbrac şi iau tot cu mine ca un faraon
Zbor la secţie, nici nu zic bine „prezent”
„Caz urgent: de aici nu pleci fără armament”.
„Înţeles” ce noroc că nu am băut ieri noapte
Ştefu, câte gloanţe să iau? Le iei pe toate!
Nu-ţi uita haina, pune-ţi cuţitul la gleznă
Nu uita că ăla atârnă, ştii că şi pe zi e beznă.
Îmbarcarea! Pornim! Pălăria pe ochi
De vezi chestii suspecte, din priviri sorbi
Trec ore, „Căpcăunule, ai sesizat ceva?”
„Nimic, doar un sunet ce vine de undeva”.
„Şi-acum spui? Eu nu am auzit nimic
Mergi încet în faţă, totuşi vreau să verific”
Instinctul mă conduce până la portul din est
Coborâm – nu ştiam că astăzi s-a anunţat protest.
Mulţimea e agitată de parcă a intrat în sevraj
„Găseşti ceva, nu mă suni – îmi dai mesaj”
Şi dă din cap în semn că da şi Căpcăunul pleacă
Uitându-şi ţigările – el nu face asta niciodată.
În fine, nu am timp de filme sau alte întrebări
Stai – doi tipi cară nişte cutii pe scări
Mă împiedic de un cuţit scăldat în sânge
Văd o fetiţă care plânge, proba asta nu ajunge.
Pe ei! Plec în acelaşi timp şi-i dau mesaj
„E urgent, ne întâlnim la primul pasaj”
Minutele trec ca fulgerul, Căpcăunul nicăieri
Pasinicii de la intrare joacă table pe beri.
Deja-s pe teritoriul inamic – începe nebunia
Aştept cu nerăbdare să le crească alcolemia
Până un mesaj din boxe, îmi dă curs la blană
„Toţi pasnicii sunt rugaţi să vină la căpitan”.
Coincidenţă de moment, intru pe prima navă
Situaţia mă pune într-o lumină parcă
Reuşesc să fur o rangă şi fug cât mă ţin călcâiele
În camera de comandă unde se trag frâiele.
Iau un glonţ şi-l arunc spre ieşire ca momeală
Nu pot risca să fiu văzut, iese din socoteală
Rapid desfac la întâmplare o cutie
„Exact cum am crezut – trafic de carne vie”.
Tre’ să raportez ce am aflat la secţie imediat
Mă duc spre ieşire, dar nava a plecat
„La dracu’!” scot telefonul – apel vocal pierdut.
„Aici Căpcăunul, suspectul a fost văzut”.
„Sunt pe culme, apropo, vaporul a plecat
M-am deghizat ca bucătar ne vedem neapărat
În restaurant acum doi paşi
Fă cumva şi vino la mine, terminat”.
Ştiam că mă pot baza pe el, bine lucrat!
Bag amortizorul – primul chelner împuşcat.
Scap de cadavru în timp ce-mi pun hainele lui
A fost uşor, mi s-au deschis căile norocului.
Pe drum mă strigă un om la costum, nervos
„Ce cauţi aici, du-te în restaurant capul jos!”
Şi plec rapid, intru, omul meu mă aştepta
„Am găsit amprente, camera 22, aici poza”.
„El e tipul la costum, tu aici rămâi
Nu da nimic de bănuit, mă duc după urma lui
Dacă ripostează, o să fiu nevoit să trag
De data asta sigur îl prindem – şah mat!”.
„Ai grijă ca oamenii să scape de pe epavă”
Plec la 22 în timp ce pun glonţ pe ţeavă
E aproape miezul nopţii, unii s-au culcat
Drum liber ajung în faţa uşii – am intrat.
Nimeni în încăpere, ah, ce şansă am irosit
Sau s-a prins de mişcare şi m-a mirosit?
Panica îmi cântă în tâmple, tre’ cumva să scap
Sar în gura de ventilaţie, matul devine pat.
Nu ştiu dacă norocul nu m-a părăsit
Nu ştiu dacă nu mişca sau s-a sfârşit!
Deodată aud în spate un pistol descărcat
Simt curs de sânge – Căpcăunule, tu erai de fapt?
Sensul versurilor
Un polițist investighează un caz de trafic de persoane, infiltrându-se într-o rețea criminală. Acesta descoperă trădarea partenerului său, Căpcăunul, în momentul culminant al investigației.