Strofa 1:
Sadic scriitor
din lumea morților cobor
am venit să vă previn că o să aveți cel mai al dracului destin
că tot am început
hai să vorbim despre destin, yo
destinul cică ți-l faci singur,
așa zic unii
alții, că-l ai de când te naști
dar destinul numai e destin
când trăim într-o lume plină de chin
de care nu putem să fugim
nu putem să ne ferim
ne plimbăm și vedem diferite locuri
o grupă de golani de printre blocuri
avem același anturaj
plictisit și de scurt metraj
și nu o ardem prin parcuri
cu semințe și multe bancuri
cotrobăim orașu’, zi și noapte
ne trăim viața
vedem de toate
bătăi și capete sparte
scandaluri în noapte
afaceri ilegale
oameni călcați în picioare
orașul e ca un aeroport
lumea vine/pleacă
la spital, bătuți și plini de suspine
docotorii le iau banii
le promit „o să vă facem bine”
dar trec anii
oamenii mor și se nasc iar
generații mai noi, mai
rele pe zi ce trece, mai
integrate în toate, mai
receptive, captive-n spiritul de a ucide
pentru a trăi!
că toți ne-asumăm aceeași vină
c-am săvârșit voit această crimă
și n-am lăsat o urmă de scăpare
gândirii ce ne cere iar iertare.
aruncăm moneda și pe cealaltă parte,
viața devine condamnare la moarte.
aprindem o făclie de-aducere aminte,
lumânarea sufletului punem în cuvinte.
nu stăm ascunși sub carapace,
ne dăm cu pumnul în torace,
c-am aruncat în închisoare
a treia parte din teroare,
lăsând o lume izbăvită
de rău și ocolită de D-zeu!
Strofa 2:
dezbatem subiecte inepte, inerte,
judecăm oamenii după coperte,
ne zbatem între zi și noapte,
înșiruim obscure fapte pe arta vieții.
ne trăim viața ca poeții,
fără habar, dar cu speranță
și respirăm în concordanță
cu ce ne spune societatea sau jumătatea
cea norocoasă de români
ce cred că lumea lor mărunta
e cea mai bună și mai sfântă.
noi stăm la geamuri, privim afară,
purtând în suflet o comoară
care ne dă drepturi depline
asupra unei alte lumi – a libertății de sine.
nu spera și nu ai teamă
spune un poet de seamă
ce e val, ca valul trece.
ca e unul, ca sunt zece,
din palate sau din beci,
toți avem un loc de veci.
așa că dă-te mai încolo
așa că dă-te la o parte
joacă-ți destinul pe o carte
pariul e deja pierdut demult!
te zbați în frig, te zbați în frică,
lumina spiritului strigă,
lovește poarta de la cușcă
un demon vine și-l împușcă.
veghind un spirit care moare
un înger îmi plânge la picioare.
Refren x2:
Zi și noapte
noapte și zi
te invit să vii
să vezi adevărata viață
nu te speria
nimic nu ți se va întâmpla
Sensul versurilor
Piesa descrie o viziune sumbră asupra societății contemporane, evidențiind inegalitățile, violența și pierderea speranței. Versurile îndeamnă la o introspecție asupra destinului și a libertății individuale într-o lume plină de provocări.