Byga:
Suntem încă-aici prieteni, indiferent de preț
Aceiași români sub cerul albastru de Voroneț
Nu ne-am îngrămădit la granițe, nu ne plac turmele
Care-ați fugit de greu, ștergeți-vă urmele
Și nu veniți cu sfaturi sau școală de morală
Noi le-am înfruntat pe toate când voi hoinăreați pe-afară
România e sub asediu, încolțită
Oamenii au conștiința națională amorțită
Fiecare trage numai pentru el ca un câine
Dresat de frica zilei de mâine
Europa ne premiază pentru datorii
Ne trimite înapoi țiganii, da’ ne ia doctorii
Ne-am înrăit între noi, încotro ne îndreptăm?
Hai să fim noi pentru noi, să-ncepem să corectăm
Știu, sună utopic, nu? Da’ noi mai credem..
Oricum nu e ca și cum am avea ce să pierdem..
Ref:
Așa că: destul! Noi nu suntem restul Europei
Vezi tu, nu toți visează Vestu’
Am plătit destul după atâția ani și ani
Poate locu’ potrivit e undeva-n Balcani
Am zis destul! Noi nu suntem restul Europei
Vezi tu, nu toți visează Vestu’
Am plătit destul după atâția ani și ani
Poate locu’ potrivit e undeva-n Balcani.
Rashid:
Încerc să fiu român când primu’ rând sunt om
Muncesc aproape pe nimic, bag șase ore de somn
Zâmbesc scârbit când îmi ridic corespondența
Din nou facturi, din nou rate, din nou scadența
Am o familie și-asta mă obligă să lupt
Am orgoliu și-asta mă obligă să înfrunt viitoru’
Fără să mă plâng prea mult
Despre cât de greu e aici, când a fost greu de la început
Încă visez și-asta mă ține în picioare
Că-n fiecare vis, se pare, e un gram de motivare
Tu du-te tare, da’ nu-mi da mie lecții
Eu nu scriu după dictare, am învățat-o-n școala vieții
Am învățat că dacă vreau să schimb ceva
Tre’ să fac puțin mai mult decât s-aștept să mi se dea
E puțin prea mult s-accept să mi se ia
A devenit puțin prea scump să trăiesc în țara mea.
Ref:
Așa că: destul! Noi nu suntem restul Europei
Vezi tu, nu toți visează Vestu’
Am plătit destul după atâția ani și ani
Poate locu’ potrivit e undeva-n Balcani
Am zis destul! Noi nu suntem restul Europei
Vezi tu, nu toți visează Vestu’
Am plătit destul după atâția ani și ani
Poate locu’ potrivit e undeva-n Balcani.
Phila:
Într-o țară săracă, plină de copii de bani gata
Să fure și ultimii cenți furați de tata
Plătim taxe, da’ n-avem spitale omenești
Avem doar locații bune să te-mbolnăvești
În trafic, șoferi viteji autohtoni
Poți să mori nevinovat pe trecerea de pietoni
Iar dacă scapi prin miracol, tre’ să se-nțeleagă
Poți să mori și-a doua zi, dacă n-ai dat șpagă
Hai să ne-aducem aminte despre ce vorbim
E tot aceeași țară în care trăim
Unde, cartea de vizită ne e cultura
Iar limba lu’ Eminescu rămâne învățătura
La sfârșit tre’ să ne pricepi tablou’
Oare câte nu s-ar fi scris asta dacă românii n-ar fi inventat stilou’
Ramane viu izvoru’
Ne păstrăm încă speranța, da’ și umoru’.
Ref:
Așa că: destul! Noi nu suntem restul Europei
Vezi tu, nu toți visează Vestu’
Am plătit destul după atâția ani și ani
Poate locu’ potrivit e undeva-n Balcani
Am zis destul! Noi nu suntem restul Europei
Vezi tu, nu toți visează Vestu’
Am plătit destul după atâția ani și ani
Poate locu’ potrivit e undeva-n Balcani
Sensul versurilor
Piesa exprimă frustrarea față de problemele din România, corupție și dificultățile vieții de zi cu zi, dar și speranța și dorința de schimbare. Artiștii își afirmă identitatea națională și critică tendința de a idealiza Vestul, subliniind că locul potrivit ar putea fi chiar în Balcani.