C. B. I. – Noi

[STROFA 1]
Este despre ea și mine, să o luăm de la-nceput,
Eram o noapte de vară, erai tu, și mi-ai plăcut,
Îmi aduc aminte bine, tu și cu prietenii tăi,
Inocentă și retrasă, ferită de ochii răi,
Ce timid puteam să fiu, să-ți spun cât poți să îmi placi,
Și pândind ca o felină, așteptam un pas să faci,
Însă mi-am făcut curaj, iese rea sau iese bună,
Și în zorii dimineții, deja eram împreună.
Erai centrul lumii mele, și-ai rămas în continuare,
Uite unde am ajuns, dintr-o simplă întâmplare.
Ma ții în picioare-atunci, când sunt gata ca să cad,
Îmi stingi pofta de necaz, când sunt gata să mă ard.
Când sunt trist, vii lângă mine, mă faci mereu să zâmbesc,
Îngerul meu protector, pentru asta te iubesc,
Știi că nu sunt așa rău, chiar dacă te țin din scurt,
Fără tine-aș fi și eu, doar o parte din trecut.
[REFREN]
Spune-mi tu, iubirea mea, oare cine e ca noi?
Peste câte am trecut, prin furtuni și câte ploi,
Trup și suflet pentru tine, așa mă simt împlinit,
Simt că nu pot să respir, dacă azi nu sunt iubit,
Știu că și tu mă iubești, cel puțin la fel de mult,
Și-aș fi pregătit oricând, să o luăm de la-nceput,
Spune-mi tu, iubirea mea, oare cine e ca noi?
Peste câte am trecut, prin furtuni și câte ploi.
[STROFA 2]
Vin acasă obosit și murdar de ruj pe bluză,
Tu observi, mă săruți și apoi mă muști de buză
Te iau în brațe, te ridic și te car până în pat,
Încetează să îmi spui, că de tine am uitat..
Tot la tine mă întorc, lângă alta nu mi-e bine,
Ești fata la care țin, tu ești ce-a ce mă susține,
Și atunci când ne certăm, lacrimi curg pe fața ta,
Îmi pare rău că am băut și că am fost la alta..
Știu că nu-i bine ce fac și tot ce zic poate-i rău
Dar acum, fără tine poate eram la bulău.
Îmi ceri să renunț la ei, cei cu care am crescut,
Doar sunt băiețașii mei și nu am cum să îi uit..
Chiar dacă din 7 nopți abia 5 le dorm acasă
Vor veni și zile bune și-ai să-nțelegi că îmi pasă
Ai încredere în mine și răbdare c-o să vin,
Sunt cu prieteni la bere și la un pahar de vin..
[REFREN]
Spune-mi tu, iubirea mea, oare cine e ca noi?
Peste câte am trecut, prin furtuni și câte ploi,
Trup și suflet pentru tine, așa mă simt împlinit,
Simt că nu pot să respir, dacă azi nu sunt iubit,
Știu că și tu mă iubești, cel puțin la fel de mult,
Și-aș fi pregătit oricând, să o luăm de la-nceput,
Spune-mi tu, iubirea mea, oare cine e ca noi?
Peste câte am trecut, prin furtuni și câte ploi.
[STROFA 3]
De 3 zile n-am venit, mă ia un dor nebun de tine,
Ajung acasă, un bilet, o surpriză pentru mine!
Cad în pat uimit de tine, și cu ochii pe tavan,
Mă gândesc că poate-acum, am în brațe tot ce am.
Și mă joc în părul tău, și te-ating ușor în palmă,
Și în jur nu mai e nimeni, și-ntuneric se așterne,
Și într-un moment al nopții, undeva în depărtare,
Se aude-ncet și clar, cum îți dau o sărutare.
Când îmi sună telefonu, vocea ta în receptor:
„Pui întoarce-te la mine, simt că fără tine mor..”
Îmi repeți când ne vedem, că nu-i bine mai mereu,
Dar de fapt ce-i între noi știe numai Dumnezeu,
Înțelege că-s aici, și-o să mă întorc atunci când plec,
Nu pot să te las așa, sau indiferent să trec.
Și de-ar fi să fie dat, noi 2 să ne despărțim,
Ne vom revedea pe stradă, conștienți că ne iubim.
[REFREN]
Spune-mi tu, iubirea mea, oare cine e ca noi?
Peste câte am trecut, prin furtuni și câte ploi,
Trup și suflet pentru tine, așa mă simt împlinit,
Simt că nu pot să respir, dacă azi nu sunt iubit,
Știu că și tu mă iubești, cel puțin la fel de mult,
Și-aș fi pregătit oricând, să o luăm de la-nceput,
Spune-mi tu, iubirea mea, oare cine e ca noi?
Peste câte am trecut, prin furtuni și câte ploi.

Sensul versurilor

Piesa descrie o relație complexă, cu suișuri și coborâșuri, dar marcată de o iubire profundă. Naratorul își exprimă afecțiunea și dependența față de parteneră, recunoscând totodată greșelile și dificultățile întâmpinate.

Lasă un comentariu