Rațiunea mea n-acceptă vreun compromis,
Deci de ce n-aș pune punctu-acum pe I?
Pe margine te țin până afli că nu ești într-un vis
Și-ncetezi să cauți stele-n plină zi.
Neguțătorii străzii-și vând și duhul pe dolari,
Dar nu-s clienți, e vremea depresiunii..
În boluri cântătoare fierb orezul proletari,
Și-un căzut arhanghel ia drumul confesiunii..
Iar eu merg pe linie..
Îți pierzi prea multă vreme în hamacul de pe mal,
Leneș stai la soare și fumezi prostii,
Te faci că nu-i nimica, tot sorbind dintr-un pocal,
Vândută-i țara, dar tu n-ai datorii.
Iar eu merg pe linie..
Și farul e-n văpăi, e timpul să te sperii,
Valiza mi-e făcută, îndat-o să dispar,
Străinii se agită, construiesc imperii,
Iar tu, impasibil, ceri un nou pahar..
Iar eu merg pe linie..
Sensul versurilor
Piesa critică apatia și indiferența față de problemele societății. Naratorul se distanțează de cei care ignoră realitatea și continuă să trăiască într-o iluzie, în timp ce țara este vândută și viitorul este incert.