Prietenii mei apropiați
Pe care îi numeam frați
Mi-au dovedit că nu-i bine
Să-i țin aproape de mine
Când spuneau o vorbă bună
Vorbeau cu jumă’d’gură
Părcă aveau ceva cu mine
Vedeam că nu le convine.
Nu vreau cu el să mă cert
Cu sufletu’ meu să-l iert
Că este prietenu’ meu
Da’ să nu mă ia de prost
N’am cum să fiu cum am fost
Am să mă răcesc și eu.
Nu vreau cu el să mă cert
Cu sufletu’ meu să-l iert
Că este prietenu’ meu
Da’ să nu mă ia de prost
N’am cum să fiu cum am fost
Am să mă răcesc și eu.
Tot ce eu nu am crezut
Cu ochii mei am văzut
Câtă ură poate să-mi poarte
Prietenul cel credeam frate
Nici nu îmi trecea prin gând
De la lume ce-am s-aud
Fără să îi fac vreun rău
Ma vorbit de rău mereu.
Nu vreau cu el să mă cert
Cu sufletu’ meu să-l iert
Că este prietenu’ meu
Da’ să nu mă ia de prost
N’am cum să fiu cum am fost
Am să mă răcesc și eu.
Nu vreau cu el să mă cert
Cu sufletu’ meu să-l iert
Că este prietenu’ meu
Da’ să nu mă ia de prost
N’am cum să fiu cum am fost
Am să mă răcesc și eu.
Prietenii mei apropiați
Pe care îi numeam frați
Mi-au dovedit că nu-i bine
Să-i țin aproape de mine
Când spuneau o vorbă bună
Vorbeau cu jumă’d’gură
Părcă aveau ceva cu mine
Vedeam că nu le convine.
Nu vreau cu el să mă cert
Cu sufletu’ meu să-l iert
Că este prietenu’ meu
Da’ să nu mă ia de prost
N’am cum să fiu cum am fost
Am să mă răcesc și eu.
Nu vreau cu el să mă cert
Cu sufletu’ meu să-l iert
Că este prietenu’ meu
Da’ să nu mă ia de prost
N’am cum să fiu cum am fost
Am să mă răcesc și eu
Sensul versurilor
Piesa exprimă dezamăgirea față de prietenii care s-au dovedit a fi falși și invidioși. Naratorul decide să se distanțeze și să nu mai fie același, protejându-se de trădare și răutate.