Mi se spune des că-s înalt și că privesc lumea de sus,
Eu tac mereu din gură, nu am nimic de spus.
Mi se spune des că sunt un rapper de cea mai joasă speță,
Pe mine mă doare-n p**a, nu au ei a mea inteligență.
Mi se spune des: pleacă, du-te la muncă,
N-am nevoie de carte de muncă, muzica o să ajungă.
Mi se spune des de ce nu-mi etalez femeia în public,
vreți să vă spun de ce? Nu mă laud, sunt unic.
Mi se spune des de ce nu fac spectacole sau chiar concerte,
Nu mă grăbesc cu banii, lasă să aștepte.
Mi se spune des de ce fumez țigări vărsate,
Nu-mi place pachetul când am, le fumez pe toate.
Mi se spune des de ce nu-mi place băutura,
Sunt de părere că asta îmi crește incultura.
Am nevoie să fiu treaz atunci când am de făcut ceva,
Îmi pare rău, sunt singurul în situația mea.
Mi se spune des de ce cânt și nu am bani,
Eu nu am nevoie, eu am nevoie de fani.
Mi se spune des de ce nu-s comercial,
Consider că am o față nepotrivită să apară în ziar.
Mi se pun des întrebări, eu nu am nici un răspuns,
Consider că, la rândul ei, tăcerea-i un răspuns.
Mi se spune des de ce sunt așa cum sunt,
Dacă nu eram așa, nu știu ce m-aș fi făcut.
Mi se spune des că nu o să ajung nicăieri,
Îmi iau toate speranțele când eu trag din răsputeri.
Mi se spune des că sunt bun de nimic,
Joc ultima carte la loz în plic.
Mi se spune des, poate mult prea des,
Că sunt un om de rahat și că nu știu să iubesc.
Mi se spune des de ce nu dau bani împrumut,
Nu cer de la nimeni, deci nu vreau să ajut.
Mi se spune des când scot un CD,
Stai liniștit că o să afli și o să știi.
Mi se spune des de ce nu apar la televizor,
Din simplu fapt că nu am și tot timpul dorm.
Sunt de părere că unele întrebări nu au nici un sens, uneori sunt puse doar pentru a nu primi răspuns.
Cel puțin asta este părerea mea, pentru voi poate nu contează, dar pentru mine faptele și vorbele mele au o valoare inestimabilă.
Lucrurile cele mai de preț pentru mine… familia, microfonul ăsta ieftin și stricat, calculatorul ăsta care merge varză,
programul ăsta de c***t care înregistrează vorbele mele, femeia aia de lângă ușă care țipă continuu să dau mai încet volumul
și eu o înjur în gând, totuși o iubesc și nu-mi mai puneți întrebări… veți afla răspunsul.
Sensul versurilor
Piesa este un răspuns la criticile și întrebările frecvente adresate artistului. El își exprimă frustrarea față de așteptările societății și își afirmă autenticitatea și valorile personale, punând accent pe familie și pe pasiunea pentru muzică.