[Uzzi:]
Nimic sfânt nu mai rămâne-ncet, în faptă sau gând,
Animale cu două picioare merg pe Pământ,
Sângele se face apă, rude-și schimbă fața,
Ești rănit de oameni pentru care ți-ai da viața.
Când răul intră-n casa ta
Și-ți execută cu ură familia,
Fenomene, reacții, gesturi extreme,
Sentimente tâmpite, alcool, ceva lovele
Și cred în Dumnezeu și am păcatele mele,
Îți spun, nu-nțelege aiurea, n-am venit s-o dau în stele,
Nu caut mântuire, nu mă schimb, nu sunt un sfânt
Și văd lucruri care pe oricare lasă mut.
Cum își omoară găinarii copiii
Fără cuvinte!
E puțin spus, te sperii s-auzi ce au în minte.
Întreabă o mamă fără copil ce simte,
Vezi ce-o să răspundă și găsește tu cuvinte!
[Refren:]
Oh. Nu știu unde-o s-ajungem, ce-o să se-ntâmple cu
Noi. Parcă suntem tot timpul într-un război între
Noi. Nu există cuvinte să ne trezească și
Noi. Nu vedem că sunt rele mai multe ca bune în
Noi.
[Caddillac:]
E prea multă otravă-n suflet,
Nici nu mai gândi, e dincolo de cuget,
Ies vampirii la lumină, e durere,
Sentimentele-s călcate în picioare la vedere.
Părinții fac copii, îi abandonează,
Copiii își urăsc părinții și-i asasinează,
Nu e credință, nu e onoare,
Bunătatea și respectu’ nu mai au nicio valoare.
Oameni care calcă pe cadavre pentru bani,
Nici nu știi ce să mai faci ca să nu-ți mai faci dușmani.
E paranoia, fugi, c-o să te ajungă
Și-o să crezi că până și fratele tău e gata să te vândă.
Vrei să urli, urli înăuntru
Tăcerea ta poate zgudui Pământu’
Ai grijă de familie și ține minte
Caracteru’ omenesc te lasă des fără cuvinte.
[Refren:]
Oh. Nu știu unde-o s-ajungem, ce-o să se-ntâmple cu
Noi. Parcă suntem tot timpul într-un război între
Noi. Nu există cuvinte să ne trezească și
Noi. Nu vedem că sunt rele mai multe ca bune în
Noi.
[Tataee:]
Ard îngerii-n spitale, dracii dansează-n catedrale,
Viața se ia pe datorie!
Apar ziduri, bariere-ntre bogați și sărăcie.
Minciuna e banalitate, lăcomia-i calitate,
Moartea se jelește-n tabloide,
Lupii nu mai ies în haite, se adună în partide.
Unii vând copii cu zâmbetu’ pe față,
‘N timp ce alții-și vând rinichii ca să le ofere o șansă,
Că sunt tentații chiar la fiecare pas,
Violența face victime la fiecare ceas.
Pe stradă e care pe care,
Se omoară între ei și pentru locu’ de parcare.
N-am alte cuvinte să descriu agonia,
Poate unu’ singur: România!
[Refren:]
Oh. Nu știu unde-o s-ajungem, ce-o să se-ntâmple cu
Noi. Parcă suntem tot timpul într-un război între
Noi. Nu există cuvinte să ne trezească și
Noi. Nu vedem că sunt rele mai multe ca bune în
Noi.
Sensul versurilor
Piesa descrie o societate decăzută, plină de corupție, violență și lipsă de speranță. Membrii trupei exprimă dezamăgirea față de realitatea românească, unde valorile umane sunt înlocuite de lăcomie și indiferență.
