Catalina. Refren:
De multe ori mă-ntreb
Oare cât o să mai țină?
Oare câți or să plece și-or să vină?
Poate e un drum greșit
E-o poveste fără sfârșit.
Strofa 1. Uzzy:
Sunt Uzzy
De data asta țin expres
Am spus pe patru albume da’ cred că nimeni n-a-nțeles
Știu că mulți cunosc ce-nseamnă viața de cartier
Dar nu știu câți recunosc că sunt cu totul altfel
Pentru voi, toți, băieți de cartier
Respect, ați plecat de jos, nu v-ați îmbogățit direct
Ați trecut prin tot: palme, vorbe și durere
Singuri ați trăit și singuri ați făcut avere
Știu și eu prea bine cum e să crești prin cartier
Bagaboante, beți, bani, mașini și golani
Mereu o să se ridice câte unu’ mai în față
Baftă ție, șmechere, o să te respect pe viață
Zi de zi alt șmecher o să facă loc la altu’ plecând de jos
E mai ușor să faci saltu’
Dacă-nțelegi ce vreau să spun, g-yeah
Pe ciordeală, pe mângeală, ăsta-i modu’ rău sau bun
Mulți or să judece greșit și mulți o să respecte
Cei născuți, crescuți aici cunosc prea multe aspecte
Ocolesc s-o spun pe față
Sună a jelit
Pentru cei din cartier este-o poveste fără sfârșit
Refren:
De multe ori mă-ntreb
Oare cât o să mai țină?
Oare câți or să plece și-or să vină?
Poate e un drum greșit
E-o poveste fără sfârșit
Strofa 2. Tataee/Tata Vlad:
Zi și noapte-n cartier
Noapte și zi în cartier
Totul s-a schimbat, și totul e la fel
Pentru băieții de pe stradă, dedic
La toți ceilalți despre cartier vă explic:
Mă doare inima când mă uit la borfașii mei
Când văd că pe zi ce trece devin tot mai răi
Și-mi amintesc cum râdeam, acum o vreme
Acum îi mai văd râzând doar când au seringa-n vene
Șmenarii de la colț,
Sunt tot la fel
Mașina, însă din Audi 80 acum e 600
Semn că banii lor fac pământu’ frate să se-nvârtă
Și dacă nu mă crezi vino-n cartier să vezi
Poate-ntr-o zi o mama plânge
Că băiatul ei s-a dus
Tot atunci una ce naște râde c-are unu-n plus
Yeah! În cartier viața nu s-a oprit
Aș putea să povestesc, la nesfârșit.
Refren:
De multe ori mă-ntreb
Oare cât o să mai țină?
Oare câți or să plece și-or să vină?
Poate e un drum greșit
E-o poveste fără sfârșit.
Strofa 3. Caddy:
În cartier
E la fel ca la-nchisoare
Dacă nu poți să ieși afară,
Trebuie să fii tare
Căci ban la ban
Și păduche la păduche trage
Cei de sus nu te ascultă, nici nu-ți dau pace
Fir-ar mama lor
A dracu să fie
Căci nu-ți aduc nici măcar o bucurie
Băieții se târăsc prin cartier din ce în ce mai rău
Unii ajung la fier, iar alții la bulău
Unii se ridică și fac banu’ gros
Viața e nedreaptă dacă rămâi jos
Așa e-n cartier, nu trebuie să te dai la fund
Lupți cu pumnii, tragi cu dinții
Ca să ai mai mult
Nici-un senator n-a coborât vreodată în cartier
Nici-un deputat n-a știut ce-nseamnă lefter
Iar eu sunt de-acolo de unde tu nici nu gândești
Unde soarele răsare
Doar dacă-l plătești.
Refren:
De multe ori mă-ntreb
Oare cât o să mai țină?
Oare câți or să plece și-or să vină?
Poate e un drum greșit
E-o poveste fără sfârșit
Sensul versurilor
Piesa descrie realitățile dure ale vieții în cartier, cu luptele, nedreptățile și lipsa de speranță. Vorbește despre ciclul vicios al sărăciei și despre cum viața în cartier pare a fi o poveste fără sfârșit, marcată de greutăți și puține oportunități.