Bek:
Ignoranța, de multe ori, se plătește
Iar cine nu știe asta, sigur se prăjește
Și bineînțeles, până la urmă, o mierlește…
Dacă nu se-ntâmplă ceva și crește
Aoleu, la naiba, p*** o belește!
Ajunge, cine știe, undeva în mare, mâncare la pește
Așa că mai bine spunem cu toții: « Doamne ferește! »
Și ne rugăm ca nimeni să nu fie prins în clește!
Brugner:
Fugim de responsabilități
Și de oameni cu dizabilități
Suntem parcă niște unități
De anihilare totală, și captură de proprietăți…
(Vrei de mâncare? Du-te-n p*** mea și fă-ți!).
K-Gula:
E simplu, când tu nu dai doi bani pe mine
Din partea mea, așteaptă să se-ntample același lucru… Tinere!
Îmi ceri prea mult, când vrei să accepți smerit
Un caracter perfid
Mai mult plecat de la un ipocrit
Cu gând să-mi îngrădească
Speranța la mai mult în viață…
Știi bro, viața ți-l arată pe acela ce te va pocni o dată peste față, zdreanță!
Ignoranța – slăbiciunile-ți tradează… Notează!
Refren X2:
Cică multe lucruri pe români îi oftica
Despre ignoranța ar trebui să se zică…
« Nu vor să ne lase, și ne intoxică! ».
K-Gula:
Sunt peste tot, îi văd la bloc
Iau loc lângă mine, în metrou nu-i loc
De ei, zic: « Hai noroc! »
Și plec, ori mă-ntorc…
Când vine vorba să-i suport
Simt un mare disconfort!
În fond, ce poți cere
Când la ei nu găsești repere
Ci doar revere, date de priviri indiferente?
Fente de zâmbete blânde pe față
Când de fapt nu-i interesează nici de propria viață….
Bek:
Oamenilor, să știți că lumea aceea ignorantă
S-a dus, și se va duce mereu în pantă!
Nu-ți trebuie o lupă, ca să vezi o proastă bandă
Păcat, hai să lăsăm prostia la verandă (da, da)!
Brugner:
Lași taxi-ul în drum
Negândindu-te nicidecum
Că poate și alții vor să circule, și nu au cum…
Stăm impasibili
Și deosebit de penibili
Când un om zace pe jos, suntem intabgibili
Nu-i dăm nimic
Poate un pic de apelativ
Și replica p-andativ
« Hai mă, da-l în p*** mea de bețiv! »
În mod agresiv
Îi dăm un scuipat parsiv….
Refren X2.
Brugner:
Suntem o țară deosebită
Cu concepție învechită
Cu imagine foare terfelită…
Cum zicea cineva: « Păcat că e locuită… »
Taximetriști burtoși
Țigani băgăcioși
Oameni de bine și șoareci târșeloși
Cam asta ne-nconjoară
În fiecare seară…
Civilizația e în pericol să dispară
Iar soarele s-ar putea să nu mai apară!
K-Gula:
În lumea lor, cum să visezi
Că te distrezi?
În lumea lor, nu contează de fapt că visezi!
În lumea lor, ce reprezinți e de c***t în ochii lor
Poți să ieși din lumea lor
Hai, ieși din lumea lor!
Bek:
Am văzut un om care, bineînțeles, frate
Din ignoranță, normal, a căzut pe spate…
Și-a adunat dinții de pe jos, zici că erau de lapte
S-a anturat la prostie, și nu și-a dat seama de fapte
A avut la activ multe mingi date
(Dar din păcate)
A stat în spital, cu perfuzii băgate
(A înțeles, poate)
Că e greu să plătești în rate
Așa că fii stai treaz, dacă n-ai în cap date!
Refren X4
Sensul versurilor
Piesa critică starea societății românești, evidențiind ignoranța, nepăsarea și lipsa de civilizație. Versurile descriu o lume în care oamenii sunt preocupați doar de propriile interese, ignorând suferința și nevoile celor din jur.