Lacrimi îmi curg și nu pot să mă opresc
Când văd scrisoarea și încerc să o citesc
Nu înțeleg de ce nu vii să îmi vorbești
Să-mi spui adio și în ochi să mă privești.
Refren
Trei rânduri fără glas e tot ce mi-a rămas
La piept eu voi păstra ce-ai scris cu mâna ta
Le voi purta mereu în ochi și-n gândul meu
Și-n vis mă voi ruga să te mai pot vedea.
Noaptea adorm citind mereu scrisoarea ta
De tine vreau să aud dar tu nu ești în ea
Aștept ziua când adevărul îl vei rosti
Clipa în care tu în ochi mă vei privi.
Refren (bis)
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și regretul unei persoane după o despărțire. Singura legătură rămasă cu persoana iubită este o scrisoare, pe care o recitește obsesiv, sperând la o explicație sau la o reîntâlnire.