Și e greu în stradă,
Că nu e egalitate
Și toată ura se-mparte.
Lăsându-ți visele-n spate.
Nu e vorba de treburi
Când ai nevoie de fapte.
Când respectu- dispare.
Apare circu- aproape.
Și ți-am zis că nu-i ușor.
Când visele sunt curmate.
Ai vrea să pleci din decor
Doar că ești mult prea departe.
Când vezi că nu se împarte.
Tre’ să o dai parte-n parte.
Că pe aici e greu,
Ține-ți doar frații aproape.
Copilu- e tot în stradă.
Cu toate că nu-i convine.
Tristețe, multă, suspine.
Ziua bună nu vine.
Și dispare în noapte,
Cu toate că e aproape.
Anturaj, băieți și marfă
Dar el nu le prea răzbate.
Și-a iubit, mama, frații,
Femeia, nu-i loc de alții
Până plecaseră toți,
Cu dume și speculații.
Femeia îl părăsise,
Cu toate că o iubise.
Mama lui plecase,
Ea se recăsătorise.
(Crow).
Oh, No
Suflete la indigo le aud în ecou cum urlă
Și yo
Nu mai vreau să cred în bine când e spiritul de turmă.
Nu mai avea curajul
Să simtă singur iubirea.
Se închisese în el,
Simțea dezamăgirea.
Ura îl cuprindea,
Se pierdea mereu firea.
Avea căștile pe cap.
Simțea și el fericirea.
Doar că-l trădaseră mulți,
Ta-su îl părăsise.
Cu foaia-n mână și pixul
El se cam obișnuise.
Filmele lui se transformau
Ușor în filme moderne
Apărusera multe.
Spunea că-s târfe, cățele.
Se distanțase de tot
Și se pierdu în poezie.
Avea cu el în inimă,
Doar pixu’ și-o regie.
O coală albă, curată.
O transforma el în artă.
Se ajutau reciproc.
Arta-i și mamă si tată.
Ar vrea să scape de tot
Dar viața nu e un joc,
N-ai altă șansă să poți.
Să știi că-ți revii la loc.
Trecuse prin pasa proastă.
Acum e puțin mai bine.
Se pusese pe treabă,
N-avea nevoie de nimeni.
Muzica îl calmase,
Nimeni nu-nțelegea.
Nu voia o altă viață,
Știa că nu se putea.
Nu voia mai mult
Știa cât își permitea.
Își rupea cârca la muncă
Voia să facă ceva.
Se potolise băiatu’,
Acum crescuse copilu’
Voia mai mult de la viață.
Înțelegea care-i șpilu’.
Trăgea pe burtă pe coate.
Știa că mai mult se poate.
Voia sa îi fie bine,
Voia să uite de toate.
Găsi o fată frumoasă,
Se înțelegeu foarte bine.
Și se iubeau reciproc.
Iar el incet își revine.
Mai trecu ceva timp.
Apoi se căsătorise
Iar după 9 luni,
Copilul lui apăruse.
Erau mândrii de ei.
Și se iubeau foarte mult.
Și realizările lor.
Toate deveneau scut.
Acum știa ce e iubirea
Tot ce-a fost rău a trecut.
Zâmbetul familiei lui
Golurile le-a umplut.
(Crow).
Oh, No
Suflete la indigo le aud în ecou cum urlă
Și yo
Nu mai vreau să cred în bine când e spiritul de turmă
Sensul versurilor
Piesa descrie viața dificilă a unui tânăr, marcată de pierderi, dezamăgiri și greutăți. În ciuda acestor obstacole, el găsește puterea de a se ridica, de a-și construi o familie și de a transforma experiențele negative în lecții de viață.