Trecem unii pe lângă alții zi de zi,
Păstrând câte-o poveste-n buzunarul inimii,
Sigur niciodată pe toate nu le vom ști,
Dar sunt câteva pe care nu le voi uita.
Era odată un băiat pe nume Dani,
Care făcea orice ca să-și câștige banii,
A început să ia ce nu era al lui,
Și astfel s-a făcut beznă-n viața lui.
Era odată o fată pe nume Carmen,
Ce locuia în gară printre oameni,
Plângea și se ruga să supraviețuiască,
Dar șansa ei întârzia să-i sărute inima.
Refren: Povestiri din Arad, din orașul meu,
S-au întâmplat cu adevărat.
Cântecul meu îl dedic celor ce mai cred
Că Dumnezeu nu ne-a uitat pe noi cei din Arad.
Și ca o dovadă că Dumnezeu nu ne-a uitat
Astăzi când mă uit la Dani zâmbesc înlăcrimat,
Văzând un tătic și-un soț atât de fericit,
Fiindcă într-o zi cu Isus s-a întâlnit.
Și ca o dovadă că Dumnezeu nu ne-a uitat
Astăzi când o privesc pe Carmen zâmbesc înlăcrimat,
Cum se apropie de altar într-un alb imaculat
Viața ei s-a schimbat cu-adevărat.
Refren: Povestiri din Arad, din orașul meu,
S-au întâmplat cu adevărat.
Cântecul meu îl dedic celor ce mai cred
Că Dumnezeu nu ne-a uitat pe noi cei din Arad.
Povestiri din Arad, din orașul meu,
S-au întâmplat cu adevărat și pe mine m-au marcat.
Lucrurile s-au schimbat, amintirile le-am păstrat,
Ca să se știe că Dumnezeu
Nu ne-a uitat pe noi cei din Arad.
Trecem unii pe lângă alții zi de zi,
Păstrând câte-o poveste-n buzunarul inimii,
Sigur niciodată pe toate nu le vom ști,
Dar sunt câteva pe care nu le voi uita,
Nu le voi uita..
Sensul versurilor
Piesa prezintă două povești din Arad, ilustrând modul în care credința și intervenția divină pot transforma vieți. Subliniază ideea că Dumnezeu nu a uitat de oamenii din Arad și că există speranță chiar și în cele mai dificile situații.