Nu-mi ajunge oxigen, nu-mi ajung cuvinte.
Sunt rătăcit, sunt rătăcit printre șoapte.
Mai ții minte vara cu pricina?
Erai un copil naiv, dar ai devenit regina,
stăpână visurilor mele.
Doar împreună, în doi, am savurat acel polen,
al fericirii.
M-ai fermecat, m-ai luat în plen,
Mi-ai furat și inima, mi-ai dat aripi să zbor spre cer.
Sunt dependent de ochii cei căprui,
înnebunesc și e firesc – e sentimentul pământesc!
Doar cu tine, orice dimineață e senină,
e minunată și picătura de cafea e-atât de dulce.
Văd viața în culori, culori aprinse.
Mă iau fiori, când mă săruți cu pasiune.
Îmi pare rău că n-am putut să-ți ofer
soarele și luna.
Dar în schimb îți jur iubire până la sfârșit,
Te cuprind și îți șoptesc un sincer – Te iubesc!
Refren:
Dacă iubești, iubește sincer,
nu fa ca îngerii să verse lacrimile cu sânge.
Și dacă e război, te dă-n fiori, nu-ți ajung foi,
amintește-ți, viața-ți este dată s-o trăiți în doi.
Se iubesc tot mai mult pe zi ce trece,
prin suflet pătrunde rece și nimeni nu-i întrece.
E ca de la cinci la zece,
se găsește și persoana care vrea să-i înece.
În zadar, căci nu i se primește,
de ce? Deoarece o iubește
și chiar dacă e rece, o încălzește,
dacă e undeva departe, se gândește
la ea și nu mai poate de dor,
zburând printre nori, vede toată lumea în culori.
Când sunt alături, nu se tem de ploi,
e fericită, îi dăruiește flori,
zâmbește, gropițe-n obraji,
o adoră pentru sufletul curat,
ochii atrăgători,
și dacă au de înfruntat, înfruntă în doi,
pentru ei în lume nu există mai mari valori,
mai strălucite căi,
decât iubirea strânsă a lor.
Refren:
Dacă iubești, iubește sincer,
nu fa ca îngerii să verse lacrimile cu sânge.
Și dacă e război, te dă-n fiori, nu-ți ajung foi,
amintește-ți, viața-ți este dată s-o trăiți în doi.
Fiecare trandafir, cu miros îmbătător,
e pentru tine. Privesc spre cer,
ținându-te de mână, îți simt vibrația din vene,
tremurător e glasul și zbuciumul din noapte.
O viață-ntreagă nu ar fi destul, nu mi-ar ajunge
să te admir și să iubesc pe săturate.
Aș vrea să fur și să-ți aduc în dar o stea,
dar e departe și nu sunt înger, n-am puterea!
Și n-am răspunsuri, dar apar mii de întrebări,
ce se-ntâmplă, de ce anume ea, din mii de flori?
A mai trecut un an, de fericire,
a mai trecut o zi, o clipă de iubire s-a strecurat.
Și tu, ai vrut să strigi, dar n-aveai glas,
ai vrut să evadezi, dar ai rămas.
Ai vrut să pleci, dar te-ai întors,
doreai să te răzbuni, dar m-ai cuprins,
așteptând să mă exprim în versuri.
Refren:
Dacă iubești, iubește sincer,
nu fa ca îngerii să verse lacrimile cu sânge.
Și dacă e război, te dă-n fiori, nu-ți ajung foi,
amintește-ți, viața-ți este dată s-o trăiți în doi.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dragoste profundă și devotament față de persoana iubită. Vorbitorul își exprimă dependența emoțională și promite iubire eternă, depășind obstacolele împreună.