Îți dau să te gândești la ceea ce voiai să fii și momentan nu ești.
Îți imaginai cum era, îți făceai planul ca un câine ce își pregătește de cu seară hamul.
Îți doreai o viață bună, distanță din start de motivele ce te-au distanțat și-ntristat,
dar ai ajuns prins în ceea ce nu voiai să fii, un om de nimic ce nu face nimic zi de zi.
Îngrozitor să-i urăști și să stai numai în spatele cozii lor,
să-ncerci să faci mai mult dar să fii limitat, să fii intimidat și sfidat până-ți cedează inima.
Închis în mine la fel ca un minereu, m-am obișnuit să stau numai cu mine mereu,
că-i cel mai ușor să plângi că nu ești așa cum voiai să fii și spui că nu mai ai ce face acum.
Ai da și timpu’ înapoi încercând să repari totul stând pe canapea țipând „Jur că nu mai pun botul!”
Faci greșeli cu gândul că din ele-nveți dar ajungi să le repeți și la final tot regreți,
tot ce ai gândit și făcut fiind lovit în inimă prin gaura de la scut.
Și nu-i deloc amuzant să râdă toți de tine când le spui că ești bolnav.
Știi că eu sunt acel gen care taie un copac și se plânge că n-are oxigen.
Abia acum conștientizez că la cât am emanat natura am început să poluez.
Și te gândești la ceea ce mai ai, fata aia o să-ți facă un mare iad din rai, mare iad din rai.
Mergi în continuare și speră c-o s-ajungi pe lună ca să scapi de-această atmosferă.
Mă trezesc cu gândul că mă pun la loc, și c-o să fac chestii care nu îmi plac deloc.
Icoanele se-ncruntă la mine că nu mă rog și că eu tot continui să îmi bat joc de tot.
Mă trezesc cu gândul că mă pun la loc, și c-o să fac chestii care nu îmi plac deloc.
Icoanele se strâmbă la mine că nu mă rog și că eu tot continui să îmi bat joc de tot.
Mă trezesc cu gândul că mă pun la loc, și c-o să fac chestii care nu îmi plac deloc.
Icoanele se-ncruntă la mine că nu mă rog și că eu tot continui să îmi bat joc de tot.
Mă trezesc cu gândul că mă pun la loc, și c-o să fac chestii care nu îmi plac deloc.
Icoanele se strâmbă la mine că nu mă rog și că eu tot continui să îmi bat joc de tot
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul profund față de alegerile făcute și sentimentul de a fi prins într-un ciclu distructiv. Vorbește despre dezamăgirea față de propria persoană și incapacitatea de a schimba cursul vieții, culminând cu un sentiment de auto-distrugere și disperare.