Dacă n-ai exista,
Aș rămâne fără respirație,
Iubirea ce-o simt n-are grad de comparație,
Crede-mă când sufăr, ia-mă în brațe, te rog!
Dacă mâine te-ai despărți de mine,
Aș opri timpul în loc,
Las capul în pământ, sincer.
Mă simt cam rău, nemuritor de fel,
Căci trăiesc în trupul tău!
Mă uit degeaba pe cer, mâine va fi la fel,
O iubire intensificată, simțită pentru un înger,
Ești antidotul când nu există cale de scăpare,
Unica șansă de supraviețuire e în mâinile tale,
Sunt închis în mine, demonii vor să mă ia!
Încearcă să mă eliberezi, că doar tu deții cheia.
Simt acum prin vene un oarecare sfârșit,
Căci sfâșiat de lupi feroce, ce atacă la infinit,
Deși sunt trist nu mă afișez să nu te superi,
Căci spunându-ți ce stare am, te fac mai mult să suferi,
Îmi învelesc sufletul și inima cu sentimente,
Îmi place când mă alinți și îmi șoptești cuvinte la ureche,
Sunt într-o pasă proastă? Ajută-mă să trec peste,
Sunt răspuns de cruzime și realitatea îmi joacă feste,
Mi-ascult inima și spune:
„Iubește-o până mori! Că o fată ca ea nu o să găsești de 2 ori!”
Timpul e prea scurt, deci: Iubește-mă cât poți,
Că de mâine cine știe,
Poate mă număr printre cei morți.
Uite acum plâng, suspin. și ce dacă!
Ce simt pentru tine, n-am mai simțit pentru nicio altă fată!
Sunt dispus să fac orice, trec peste limite,
Peste capcane, obstacole, doar să fiu cu tine,
Că sunt vesel, poate trist, plin de viață sau tăcut,
Vreau să știu dacă mă iubești la fel de mult!
Nu puteam să încep fără să spun că te iubesc,
Fiindcă simt nevoia să ți-o spun din ce în ce mai des,
Mă despart de restul ca să ne fie nouă bine,
Sunt puternic datorită sentimentului de iubire,
Chipul tău de înger, ce luminat mereu de soare,
Trăiește veșnic în mintea mea, niciodată nu dispare,
Dacă se va întâmpla vreodată să te desparți de mine,
Eu te voi iubi mereu căci inima mea îți aparține.
Regret atunci când ne certăm numai din prostii,
Suntem amândoi ironici și plini de orgolii,
Că sunt tulburat toată ziua,
Și rece ca un vânt,
Seara mă liniștesc că am adormit cu chipul tău în gând,
Mi-aduc și acum aminte când te-am văzut prima dată,
Erai o simplă fată dar privirea mi-a rămas blocată,
Uneori poate sunt nervos și te fac să mă urăști,
Dar tu ești singura care știi să mă liniștești,
Ia-mă în brațe căci te iubesc cum n-am iubit pe nimeni,
Sunt doar puțin speriat căci simt prea multe pentru tine,
Nu am niciun regret pentru faptul că te-am cunoscut,
Că dacă nu erai tu nu știu ce m-aș fi făcut,
Acum stau în pat și mă gândesc la viitor,
Noi doi, împreună mereu. Poate sunt prea visător!
Uite acum plâng, suspin. și ce dacă!
Ce simt pentru tine, n-am mai simțit pentru nicio altă fată!
Sunt dispus să fac orice, trec peste limite,
Peste capcane, obstacole, doar să fiu cu tine.
Speriat de ce va fi, te țin mereu lângă mine,
Vreau să fii numai a mea, nu te împart cu nimeni,
Aș fi dispus să îmi dau viața să fii fericită,
Dar dacă te-aș vedea cu altul aș fi o persoană nimicită.
Uite acum plâng, suspin. și ce dacă!
Ce simt pentru tine, n-am mai simțit pentru nicio altă fată!
Sunt dispus să fac orice, trec peste limite,
Peste capcane, obstacole, doar să fiu cu tine,
Că sunt vesel, poate trist, plin de viață sau tăcut,
Vreau să știu dacă mă iubești la fel de mult!
„Te iubesc și vreau să știi că nu te voi uita niciodată chiar dacă tu nu îți vei mai aminti de mine!
Te iubesc!”
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente profunde de iubire, dar și teama de a pierde persoana iubită. Vorbitorul este dispus la orice sacrificiu pentru a menține relația, dar este și speriat de incertitudinea viitorului și de posibilitatea unei despărțiri.