Bokka feat A. U. G. & Tudor Apostol – Sargher Graha

A. U. G. :.
Hai zâmbește-ți singur, frate, și gândește-te unde ai greșit
Unde-ai fost și-ai suferit și de ce nu ești fericit
Ce-ai visat și ce-ai devenit e foarte simplu: n-ai trudit
Și părinții te încurajează cumplit, înzecit greșit.
Apă sfântă în exces nu-ți va aduce îndreptare
Reumatismul din capul tău nu-ți va aduce bunăstare
Victimizarea nu te face să devi mai viguros
Fira-ar dracu de calomnie, c-ai ajuns un om jegos.
Iubești muzica ca tac-tu și ești afon exact ca mă-ta
Ți se deformează fața al dracu când dai piept cu flota
N-ai preț, ești inteligent cam sinonim cu simian
De la cuvinte avane-n van infuzate ca cianu-n encefal.
Prea mult bine-ți face rău și procesul-i pe terminate
Nu-i Katharsis în capul tău, mai ai mult până la moarte
Nu vei face nimic cu muzica, în viață vei fi doar de aspect
Că poate lumii îi va plăcea ce faci, dar asta nu-nseamnă respect.

Bokka :.
Te crezi om matur, scrii versuri și-njuri în piese
Consumi cartușe-ntregi când vezi că nimic nu-ți iese
Te dai cu capu de pereți încercând să faci ceva
Și-ți dai seama ulterior că te va afecta cândva.
Judecat de toți, ai fi vrut să-i vezi morți
Da’ tu erai adevărata țintă în care trăgeai glonț
Te-ai anturat cu falși, stricându-ți propria stare
Producându-ți filmu’ propriu lipsit de reluare.
Tu stai doar retras, bine că nu tragi pe nas
Da’ faci ca unu’ care-ar trage când n-ai nimic de tras
Nu te expui din întunericul malefic
Antisocial, închis în propria minte coleric.
Din punct de vedere temperamental te lași luat de val
Când vezi că valu’ te îneacă, vrei să înoți spre mal
Însă înotând nu mai ești sigur dacă ești viu
Te-ntorceai din drum realizând că-i prea târziu.

Tudor Apostol :.
De când am simțit că trăiesc, simt că trebuie să omor,
De când m-am jurat c-o să fiu împotriva tuturor,
M-am dezamăgit pe mine și pe tine și pe alții,
Ce nu au contat vreodată-n limită cu variații.
Îmi bag p***-n ea de artă, mă detonez în promenadă,
O să fac un spectacol și-o să muriți cu toții-n dată,
O să vă scot fără să știți ochii tuturor,
Că dacă eu încă văd, să nu mă vedeți cu toții-n cor.
Ce p**a mea să mai tot scriu că tot scriu de când mă știu,
De când am intrat în sicriu sunt din ce în ce mai viu,
Am transformat poezia într-un război de uzură,
Doar ca să zic plin de ură că încă mă doare-n p**a.
Promit că o să distrug ce am construit forțat,
O să rezolv toată problema punând morții cap la cap,
O să scap de durerea ce m-a crescut atâția ani,
Și o să pun dracu’ odată viața pe ultimu’ plan